scârțâit¹ sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~țăit, ~țiit / Pl: ~uri / E: scârțâi] 1 Zgomot specific ascuțit, strident produs de unele obiecte, corpuri, substanțe etc. (sau de părți ale lor) prin frecare, prin apăsare, prin deplasare etc. Si: scârțâială, scârțâitură (1), (rar) scrâșneală, scrâșnet, scrâșnire, scrâșnit¹, (reg) scârțiaș, (nob) scrijelire. 2 (Rar) Sunet specific ascuțit produs de unele insecte. 3 (Fam) Sunet (nearmonios, strident) sau serie de sunete (nearmonioase, stridente) emise de un instrument muzical cu coarde Si: scârțâitură (2).