SCOTOCIRE, scotociri, s. f. Acțiunea de a scotoci; căutare, cercetare amănunțită. [Copiii] îi săreau de gît, pe urmă începeau scotocirile. SAHIA, N. 96. ◊ Fig. Cereți toate feliurimile de ajutoare, spre scotocire și săvîrșire de bune lucruri și folositoare. GOLESCU, Î. 96.