SCATIU, scatii, s. m. Pasăre mică și vioaie, cu ciocul conic, puternic, cu penele galbene-verzui și cenușii, cu cîntecul asemănător cu al canarului; trăiește în cîrduri, prin păduri și livezi (Carduelis spinus). În păretele alb, deasupra ușii din față, un scatiu cînta subțire și argintiu, fericit în lumina și-n verdeața aceea. SADOVEANU, O. IV 109. O păsărică cu pene verzi și galbene, un scatiu, veni, moleșit de căldură, de se furișă... la umbră, la adăpost. GÎRLEANU, L. 41. Se pomeni voinicul înconjurat de o spuză de scatii ca frunza și ca iarba, care se lăsară la pămînt și se făcură roată împrejurul lui. POPESCU, B. III 65.