20 de definiții pentru satisfacție satisfacțiune sădesfacție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SATISFÁCȚIE, satisfacții, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de plăcere. ♦ Ceea ce produce mulțumire; motiv, prilej de a fi satisfăcut. 2. Act prin care cineva repară o ofensă adusă cuiva; act prin care cineva obține sau dă cuiva ceea ce pretinde, dorește sau i se cuvine. ◊ Expr. A cere (sau a da) satisfacție = a) a cere de la cineva (sau a da cuiva) dreptate, a cere să i se dea (sau a-i da cuiva) câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. [Var.: (înv.) satisfacțiúne s. f.] – Din fr. satisfaction, lat. satisfactio, -onis.

SATISFÁCȚIE, satisfacții, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de plăcere. ♦ Ceea ce produce mulțumire; motiv, prilej de a fi satisfăcut. 2. Act prin care cineva repară o ofensă adusă cuiva; act prin care cineva obține sau dă cuiva ceea ce pretinde, dorește sau i se cuvine. ◊ Expr. A cere (sau a da) satisfacție = a) a cere de la cineva (sau a da cuiva) dreptate, a cere să i se dea (sau a-i da cuiva) câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. [Var.: (înv.) satisfacțiúne s. f.] – Din fr. satisfaction, lat. satisfactio, -onis.

satisfacție sf [At: IORGA, S. D. XII, 52 / V: (înv) ~iune, (îvr) sădes~ / Pl: ~ii / E: lat satisfactio, fr satisfaction, cf it soddisfazione] 1 (Adesea construit cu verbe ca „a cere”, „a obține”, „a da” etc.) Act prin care se repară o ofensă sau o nedreptate, un neajuns etc. făcut cuiva. 2 (Adesea construit cu verbe ca „a cere”, „a obține”, „ a da” etc.) Act prin care cineva obține de la altcineva sau dă cuiva ceea ce pretinde. 3 (Rar) Satisfacere (1). 4 (Îlv) A da ~ A satisafce (5). 5 (Îe) A cere (sau a da) ~ A provoca (sau a accepta o provocare) la duel. 6 Sentiment de mulțumire, de plăcere, de bucurie care rezultă din îndeplinirea (de către sine sau de către alții) a ceva dorit. 7 Ceea ce constituie obiectul dorinței, al așteptării, al mulțumirii cuiva Si: (asr) satisfacere (3). 8 (Îlv) A da ~ A satisface (1).

SATISFÁCȚIE, satisfacții, s. f. Sentiment de mulțumire, de plăcere. Istoricii literari... notează că știrea morții lui Pușkin, care a produs satisfacție în sînul societății căreia el îi aparținea prin naștere și în mijlocul căreia trăia, a impresionat profund și dureros poporul rus. STANCU, U.R.S.S. 146. ♦ Ceea ce produce mulțumire, motiv, prilej de a fi satisfăcut. Încearcă el însuși cele dintăi rime și găsește în ele primele satisfacții. SADOVEANU, E. 200. Te-ai gîndit dumneata cîte alte satisfacții îți oferă tinerețea dumitale? C. PETRESCU, C. V. 149. ◊ Expr. A cere (sau a da) satisfacție = a) a cere să i se facă (sau a-i da cuiva) dreptate, a cere să i se dea (sau a-i da cuiva) cîștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. Am văzut pe baron Spleny la Brown și mi-a zis că are să ceară satisfacție lui Eliad pentru pricina ce știi. GHICA, A. 418. – Variantă: satisfacțiúne (C. PETRESCU, C. V. 103) s. f.

SATISFÁCȚIE s.f. Sentiment de mulțumire, de plăcere. ♦ Împlinire a unei dorințe, a unei aspirații. ♦ a cere (sau a da) satisfacție = a) a cere (sau a da cuiva) dreptate, câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. [Gen. -iei, var. satisfacțiune s.f. / cf. fr. satisfaction, lat. satisfactio].

SATISFÁCȚIE s. f. sentiment de mulțumire, de plăcere. ◊ împlinire a unei dorințe, aspirații. ♦ a cere (sau a da ~ = a) a cere (sau a da cuiva) dreptate, câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. (< fr. satisfaction, lat. satisfactio)

SATISFÁCȚIE ~i f. 1) Sentiment de mulțumire provocat de împlinirea unei dorințe. 2) Fapt care produce mulțumire; motiv care satisface. 3) Act prin care se face dreptate sau se obține un drept. ◊ A cere (sau a da) ~ a) a cere (sau a face) dreptate; b) a provoca sau a accepta o provocare la duel. [G.-D. satisfacției; Sil. -ți- e] /<lat. satisfactio, ~onis, fr. satisfaction

SATISFACȚIÚNE s. f. v. satisfacție.

SATISFACȚIÚNE s. f. v. satisfacție.

SATISFACȚIÚNE s. f. v. satisfacție.

satisfacțiune sf vz satisfacție

sădesfacție sf vz satisfacție

SATISFACȚIÚNE s.f. v. satisfacție.

satisfacți(un)e f. 1. sentiment plăcut de mulțumire: a simți satisfacțiune; 2. repararea unei ofense: a cere satisfacțiune.

satisfacțiúne f. (lat. satisfactio, -ónis). Mulțămire: s’a întors plin de satisfacțiune. Reparațiunea uneĭ ofense: a cere, a da satisfacțiune. – Și -ácție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

satisfácție (-ți-e) s. f., art. satisfácția (-ți-a), g.-d. art. satisfácției; pl. satisfácții, art. satisfácțiile (-ți-i-)

satisfácție s. f. (sil. -ți-e), art. satisfácția (sil. -ți-a), g.-d. art. satisfácției; pl. satisfácții, art. satisfácțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SATISFÁCȚIE s. 1. v. bucurie. 2. mulțumire, (rar) satisfacere. (Am cel puțin ~ că...)

SATISFÁCȚIE s. v. împlinire, îndeplinire, realizare, satisfacere.

satisfacție s. v. ÎMPLINIRE. ÎNDEPLINIRE. REALIZARE. SATISFACERE.

SATISFACȚIE s. 1. bucurie, desfătare, mîngîiere, mulțumire, plăcere, (înv. și pop.) mulțumită, (înv.) haz, mîngîietură. (Simte o mare ~.) 2. mulțumire, (rar) satisfacere. (Am cel puțin ~ că...)

Satisfacție ≠ insatisfacție, necaz, nemulțumire

Intrare: satisfacție
satisfacție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • satisfacție
  • satisfacția
plural
  • satisfacții
  • satisfacțiile
genitiv-dativ singular
  • satisfacții
  • satisfacției
plural
  • satisfacții
  • satisfacțiilor
vocativ singular
plural
satisfacțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • satisfacțiune
  • satisfacțiunea
plural
  • satisfacțiuni
  • satisfacțiunile
genitiv-dativ singular
  • satisfacțiuni
  • satisfacțiunii
plural
  • satisfacțiuni
  • satisfacțiunilor
vocativ singular
plural
sădesfacție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

satisfacție satisfacțiune sădesfacție

  • 1. Sentiment de mulțumire, de plăcere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: bucurie mulțumire antonime: insatisfacție necaz nemulțumire un exemplu
    exemple
    • Istoricii literari... notează că știrea morții lui Pușkin, care a produs satisfacție în sînul societății căreia el îi aparținea prin naștere și în mijlocul căreia trăia, a impresionat profund și dureros poporul rus. STANCU, U.R.S.S. 146.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Ceea ce produce mulțumire; motiv, prilej de a fi satisfăcut.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Încearcă el însuși cele dintăi rime și găsește în ele primele satisfacții. SADOVEANU, E. 200.
        surse: DLRLC
      • Te-ai gîndit dumneata cîte alte satisfacții îți oferă tinerețea dumitale? C. PETRESCU, C. V. 149.
        surse: DLRLC
  • 2. Act prin care cineva repară o ofensă adusă cuiva; act prin care cineva obține sau dă cuiva ceea ce pretinde, dorește sau i se cuvine.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: satisfacere
    • diferențiere Împlinire a unei dorințe, a unei aspirații.
      surse: DN
    • 2.1. expresie A cere (sau a da) satisfacție = a cere de la cineva (sau a da cuiva) dreptate, a cere să i se dea (sau a-i da cuiva) câștig de cauză.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.2. expresie A cere (sau a da) satisfacție = a provoca (sau a accepta o provocare) la duel.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Am văzut pe baron Spleny la Brown și mi-a zis că are să ceară satisfacție lui Eliad pentru pricina ce știi. GHICA, A. 418.
        surse: DLRLC

etimologie: