17 definiții pentru satisfacție satisfacțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SATISFÁCȚIE, satisfacții, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de plăcere. ♦ Ceea ce produce mulțumire; motiv, prilej de a fi satisfăcut. 2. Act prin care cineva repară o ofensă adusă cuiva; act prin care cineva obține sau dă cuiva ceea ce pretinde, dorește sau i se cuvine. ◊ Expr. A cere (sau a da) satisfacție = a) a cere de la cineva (sau a da cuiva) dreptate, a cere să i se dea (sau a-i da cuiva) câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. [Var.: (înv.) satisfacțiúne s. f.] – Din fr. satisfaction, lat. satisfactio, -onis.

SATISFÁCȚIE, satisfacții, s. f. 1. Sentiment de mulțumire, de plăcere. ♦ Ceea ce produce mulțumire; motiv, prilej de a fi satisfăcut. 2. Act prin care cineva repară o ofensă adusă cuiva; act prin care cineva obține sau dă cuiva ceea ce pretinde, dorește sau i se cuvine. ◊ Expr. A cere (sau a da) satisfacție = a) a cere de la cineva (sau a da cuiva) dreptate, a cere să i se dea (sau a-i da cuiva) câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. [Var.: (înv.) satisfacțiúne s. f.] – Din fr. satisfaction, lat. satisfactio, -onis.

SATISFÁCȚIE, satisfacții, s. f. Sentiment de mulțumire, de plăcere. Istoricii literari... notează că știrea morții lui Pușkin, care a produs satisfacție în sînul societății căreia el îi aparținea prin naștere și în mijlocul căreia trăia, a impresionat profund și dureros poporul rus. STANCU, U.R.S.S. 146. ♦ Ceea ce produce mulțumire, motiv, prilej de a fi satisfăcut. Încearcă el însuși cele dintăi rime și găsește în ele primele satisfacții. SADOVEANU, E. 200. Te-ai gîndit dumneata cîte alte satisfacții îți oferă tinerețea dumitale? C. PETRESCU, C. V. 149. ◊ Expr. A cere (sau a da) satisfacție = a) a cere să i se facă (sau a-i da cuiva) dreptate, a cere să i se dea (sau a-i da cuiva) cîștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. Am văzut pe baron Spleny la Brown și mi-a zis că are să ceară satisfacție lui Eliad pentru pricina ce știi. GHICA, A. 418. – Variantă: satisfacțiúne (C. PETRESCU, C. V. 103) s. f.

SATISFÁCȚIE s.f. Sentiment de mulțumire, de plăcere. ♦ Împlinire a unei dorințe, a unei aspirații. ♦ a cere (sau a da) satisfacție = a) a cere (sau a da cuiva) dreptate, câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. [Gen. -iei, var. satisfacțiune s.f. / cf. fr. satisfaction, lat. satisfactio].

SATISFÁCȚIE s. f. sentiment de mulțumire, de plăcere. ◊ împlinire a unei dorințe, aspirații. ♦ a cere (sau a da ~ = a) a cere (sau a da cuiva) dreptate, câștig de cauză; b) a provoca (sau a accepta o provocare) la duel. (< fr. satisfaction, lat. satisfactio)

SATISFÁCȚIE ~i f. 1) Sentiment de mulțumire provocat de împlinirea unei dorințe. 2) Fapt care produce mulțumire; motiv care satisface. 3) Act prin care se face dreptate sau se obține un drept. ◊ A cere (sau a da) ~ a) a cere (sau a face) dreptate; b) a provoca sau a accepta o provocare la duel. [G.-D. satisfacției; Sil. -ți- e] /<lat. satisfactio, ~onis, fr. satisfaction

SATISFACȚIÚNE s. f. v. satisfacție.

SATISFACȚIÚNE s. f. v. satisfacție.

SATISFACȚIÚNE s. f. v. satisfacție.

SATISFACȚIÚNE s.f. v. satisfacție.

satisfacți(un)e f. 1. sentiment plăcut de mulțumire: a simți satisfacțiune; 2. repararea unei ofense: a cere satisfacțiune.

satisfacțiúne f. (lat. satisfactio, -ónis). Mulțămire: s’a întors plin de satisfacțiune. Reparațiunea uneĭ ofense: a cere, a da satisfacțiune. – Și -ácție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

satisfácție (-ți-e) s. f., art. satisfácția (-ți-a), g.-d. art. satisfácției; pl. satisfácții, art. satisfácțiile (-ți-i-)

satisfácție s. f. (sil. -ți-e), art. satisfácția (sil. -ți-a), g.-d. art. satisfácției; pl. satisfácții, art. satisfácțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SATISFÁCȚIE s. 1. v. bucurie. 2. mulțumire, (rar) satisfacere. (Am cel puțin ~ că...)

SATISFÁCȚIE s. v. împlinire, îndeplinire, realizare, satisfacere.

satisfacție s. v. ÎMPLINIRE. ÎNDEPLINIRE. REALIZARE. SATISFACERE.

SATISFACȚIE s. 1. bucurie, desfătare, mîngîiere, mulțumire, plăcere, (înv. și pop.) mulțumită, (înv.) haz, mîngîietură. (Simte o mare ~.) 2. mulțumire, (rar) satisfacere. (Am cel puțin ~ că...)

Satisfacție ≠ insatisfacție, necaz, nemulțumire

Intrare: satisfacție
satisfacție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • satisfacție
  • satisfacția
plural
  • satisfacții
  • satisfacțiile
genitiv-dativ singular
  • satisfacții
  • satisfacției
plural
  • satisfacții
  • satisfacțiilor
vocativ singular
plural
satisfacțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • satisfacțiune
  • satisfacțiunea
plural
  • satisfacțiuni
  • satisfacțiunile
genitiv-dativ singular
  • satisfacțiuni
  • satisfacțiunii
plural
  • satisfacțiuni
  • satisfacțiunilor
vocativ singular
plural