Definiția cu ID-ul 1225415:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

satisfacție sf [At: IORGA, S. D. XII, 52 / V: (înv) ~iune, (îvr) sădes~ / Pl: ~ii / E: lat satisfactio, fr satisfaction, cf it soddisfazione] 1 (Adesea construit cu verbe ca „a cere”, „a obține”, „a da” etc.) Act prin care se repară o ofensă sau o nedreptate, un neajuns etc. făcut cuiva. 2 (Adesea construit cu verbe ca „a cere”, „a obține”, „ a da” etc.) Act prin care cineva obține de la altcineva sau dă cuiva ceea ce pretinde. 3 (Rar) Satisfacere (1). 4 (Îlv) A da ~ A satisafce (5). 5 (Îe) A cere (sau a da) ~ A provoca (sau a accepta o provocare) la duel. 6 Sentiment de mulțumire, de plăcere, de bucurie care rezultă din îndeplinirea (de către sine sau de către alții) a ceva dorit. 7 Ceea ce constituie obiectul dorinței, al așteptării, al mulțumirii cuiva Si: (asr) satisfacere (3). 8 (Îlv) A da ~ A satisface (1).