21 de definiții pentru sătul

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂTUL, -Ă, sătui, -le, adj. 1. Care și-a potolit pe deplin foamea sau setea, care s-a săturat; săturat. ◊ (Substantivat) Sătulul nu crede celui flămând. 2. Fig. Satisfăcut de ceva, mulțumit. 3. Fig. Care a ajuns la saturație, care nu mai poate suporta; dezgustat, plictisit. – Lat. satulius.

sătul, ~ă [At: PSALT. HUR. 30v/3 / Pl: ~ui, ~e (înv) ~i sm / E: ml satullus] 1 a (D. ființe) Care și-a potolit pe deplin foamea sau setea, care s-a săturat Si: îndestulat, mâncat2, săturat (1), (pop) ospătat2, (îrg) sațiat, (reg) omiat. 2 a (Îrg; îlav) Până la (sau din) ~ Pe săturate (2). 3 a (Reg; îlav) Pe ~e Cu stomacul plin. 4 a (Reg; îal;) După-masă. 5 a (Reg; îlv) A da de ~ A se sătura (1). 6 a (Îal) A ajunge la o situație bună, prosperă. 7 sn (Înv) Belșug, abundență de mâncare. 8 a (Rar) Saturat (1). 9 a (Rar) Bogat în anumiți componenți (până la limita maximă). 10 a (Rar; pex; d. recipiente) Care este plin până la refuz Si: arhiplin. 11 a (Fig; d. oameni; de obicei udp „de”) Care este (pe deplin) mulțumit, satisfăcut. 12 a (Fig; d. oameni; de obicei udp „de”) Care a ajuns la o stare sufletească de suprasaturație, de plictiseală, de oboseală, de dezgust, de silă etc. (față de ceva sau de cineva) Si: (asr) săturat (3).

SĂTÚL, -Ă, sătui, -le, adj. 1. Care și-a potolit pe deplin foamea sau setea, care s-a săturat; săturat. ◊ (Substantivat) Sătulul nu crede celui flămând. 2. Fig. Satisfăcut de ceva, mulțumit. 3. Fig. Care a ajuns la saturație, care nu mai poate suporta; dezgustat, plictisit. – Lat. satulius.

SĂTUL, -Ă, sătui, -le, adj. 1. (Despre ființe, în opoziție cu flămînd) Care și-a potolit deplin foamea, care s-a săturat, căruia nu-i mai este foame; îndestulat, săturat. Înjura cînd era vesel, cînd era amărît, sătul, flămînd, bolnav, sănătos, indignat sau în extaz de admirație. C. PETRESCU, Î. II 53. Agale se scoborau pe tăpșan vitele greoaie și sătule. VLAHUȚĂ, O. A. I 121. Astfel și boierul ăsta e păinjinul sătul, Gata să-și mai dreagă cursa, tot strigînd că nu-i destul. HASDEU, R. V. 65. ◊ (Metaforic) Pămîntul era sătul de ploi; din iarba măruntă, apa țîșnea sub apăsarea fiecărui pas. C. PETRESCU, S. 36. ◊ (Substantivat) Sătulul nu crede celui flămînd. 2. Fig. Satisfăcut de ceva, mulțumit, îndestulat. Aude și nu e sătul de ce aude. Parcă ar vrea să audă mai mult. STANCU, D. 122. ◊ (Metaforic) Sosește vîntul peste ziduri, sătul de flori de cîmp, să vadă Ce fac stăpînele grădinii. ANGHEL, Î. G. 45. ♦ Dezgustat, plictisit. Moșneagul, sătul și el de-atîta singurătate și dorit să aibă copii,... face cum i-a zis baba. CREANGĂ, P. 74. Sînt sătul de-așa viață. EMINESCU, O. I 155. Nu sînteți sătui de rele, n-ați avut destui stăpîni? ALECSANDRI, P. A. 82. – Pl. și: (m.) sătuli (ANGHEL, PR. 91).

SĂTÚL ~ă (~i, ~e) 1) și substantival Care nu are senzația de foame; căruia nu-i este foame. 2) fig. Care are dezgust, repulsie față de ceva sau de cineva; dezgustat; lehămetit. ◊ A fi ~ până în gât a fi dezgustat complet. /<lat. satullus

sătul a. 1. care a mâncat destul: cel sătul nu crede celui flămând; 2. săturat: sătul de traiu. [Lat. SATULLUS].

sătúl, -ă adj., m. pl. (lat. satullus, dim. d. satur, sătul; it. satollo, pv. sadol, fr. soûl. V. destul și satiră). Care a mîncat destul, care s’a săturat: sătulu nu crede celuĭ flămînd (Prov.) Fig. Dezgustat, plictisit: sătul de lume.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sătul adj. m., pl. sătui; f. sătu, pl. sătule

sătul adj. m., pl. sătui; f. sătulă, pl. sătule

sătul adj. m., pl. sătui; f. sg. sătulă, pl. sătule

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂTUL s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.

SĂTUL adj. v. mulțumit, satisfăcut, saturat[1].

  1. Mai probabil săturat. — cata

SĂTUL adj. 1. mâncat, săturat, (pop.) ospătat, (înv. și reg.) sațiat, (reg.) omiat. (Un om sătul.) 2. v. plictisit. 3. v. dezgustat.

SĂTUL adj. 1. mîncat, săturat, (pop.) ospătat, (înv. și reg.) sațiat, (reg.) omiat. (Un om ~.) 2. plictisit, săturat, scîrbit, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (înv. și fam.) sastisit. (E ~ de toate aceste mizerii.) 3. dezgustat, îngrețoșat, săturat, scîrbit, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit. (Om ~ de ce-a văzut.)

sătul adj. v. MULȚUMIT. SATISFĂCUT. SATURAT.

sătul s. v. ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BOGĂȚIE. ÎMBELȘUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sătúl (sătúlă), adj.1. Săturat, ghiftuit, plin. – 2. Obosit, istovit. – Mr., megl. sătul, istr. satú. Lat. satŭllus (Pușcariu 1531; REW 7620) cf. vegl. satoil, it. satollo, prov. sadol, fr. saoul, cat. sadoll.Der. destul, adv. (suficient), în loc de de sătul; îndestula (var. destula, destuli), vb. (a satisface, a mulțumi, a sătura; a aproviziona, a asigura); îndestulător, asj. (suficient); neîndestulător, adj. (insuficient). – Cf. sătura. Din rom. provine bg. destur (Capidan, Raporturile, 228), cuvînt destul de rar.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi sătul până-n gât expr. a numai suporta o stare de fapt / o situație; a nu mai răbda.

sătul până-n gât / până peste cap expr. plictisit, dezgustat (de ceva); exasperat.

Intrare: sătul
sătul adjectiv
adjectiv (A9)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sătul
  • sătulul
  • sătulu‑
  • sătu
  • sătula
plural
  • sătui
  • sătuii
  • sătule
  • sătulele
genitiv-dativ singular
  • sătul
  • sătulului
  • sătule
  • sătulei
plural
  • sătui
  • sătuilor
  • sătule
  • sătulelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sătul, sătuadjectiv

  • 1. Care și-a potolit pe deplin foamea sau setea, care s-a săturat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înjura cînd era vesel, cînd era amărît, sătul, flămînd, bolnav, sănătos, indignat sau în extaz de admirație. C. PETRESCU, Î. II 53. DLRLC
    • format_quote Agale se scoborau pe tăpșan vitele greoaie și sătule. VLAHUȚĂ, O. A. I 121. DLRLC
    • format_quote Astfel și boierul ăsta e păinjinul sătul, Gata să-și mai dreagă cursa, tot strigînd că nu-i destul. HASDEU, R. V. 65. DLRLC
    • format_quote metaforic Pămîntul era sătul de ploi; din iarba măruntă, apa țîșnea sub apăsarea fiecărui pas. C. PETRESCU, S. 36. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Sătulul nu crede celui flămând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat Satisfăcut de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aude și nu e sătul de ce aude. Parcă ar vrea să audă mai mult. STANCU, D. 122. DLRLC
    • format_quote metaforic Sosește vîntul peste ziduri, sătul de flori de cîmp, să vadă Ce fac stăpînele grădinii. ANGHEL, Î. G. 45. DLRLC
  • 3. figurat Care a ajuns la saturație, care nu mai poate suporta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Moșneagul, sătul și el de-atîta singurătate și dorit să aibă copii,... face cum i-a zis baba. CREANGĂ, P. 74. DLRLC
    • format_quote Sînt sătul de-așa viață. EMINESCU, O. I 155. DLRLC
    • format_quote Nu sînteți sătui de rele, n-ați avut destui stăpîni? ALECSANDRI, P. A. 82. DLRLC
  • comentariu masculin Plural și: sătuli. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.