sătul, ~ă [At: PSALT. HUR. 30^v/3 / Pl: ~ui, ~e (înv) ~i sm / E: ml satullus] 1 a (D. ființe) Care și-a potolit pe deplin foamea sau setea, care s-a săturat Si: îndestulat, mâncat², săturat (1), (pop) ospătat², (îrg) sațiat, (reg) omiat. 2 a (Îrg; îlav) Până la (sau din) ~ Pe săturate (2). 3 a (Reg; îlav) Pe ~e Cu stomacul plin. 4 a (Reg; îal;) După-masă. 5 a (Reg; îlv) A da de ~ A se sătura (1). 6 a (Îal) A ajunge la o situație bună, prosperă. 7 sn (Înv) Belșug, abundență de mâncare. 8 a (Rar) Saturat (1). 9 a (Rar) Bogat în anumiți componenți (până la limita maximă). 10 a (Rar; pex; d. recipiente) Care este plin până la refuz Si: arhiplin. 11 a (Fig; d. oameni; de obicei udp „de”) Care este (pe deplin) mulțumit, satisfăcut. 12 a (Fig; d. oameni; de obicei udp „de”) Care a ajuns la o stare sufletească de suprasaturație, de plictiseală, de oboseală, de dezgust, de silă etc. (față de ceva sau de cineva) Si: (asr) săturat (3).