23 de definiții pentru sărindar sarandar sarindar sălindar sărindari sărindariu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRINDÁR, sărindare, s. n. (în religia creștină ortodoxă) Rugăciune făcută de preot timp de patruzeci de zile în șir, în timpul liturghiei, pentru diferite dorințe ale credincioșilor, pentru iertarea păcatelor, pentru cei suferinzi sau pentru pomenirea celor morți. ◊ Expr. A da (sau a plăti) sărindar (sau sărindare) = a plăti preotului să facă un sărindar (sau sărindare). ♦ Plată pentru aceste rugăciuni. – Din ngr. sarandári.

sărindar sn [At: cca 1680, BUL. COM. IST. III 84 / V: (îrg) ~i, ser~, (înv) ~iu, sarand~, seredar, seren~, serindariu, (reg) sălin~, sarin~ / Pl: ~e, ~uri / E: slv сарандаръ, саландаръ,, ngr σαραντά] 1 Ciclu de patruzeci de rugăciuni făcute de preot timp de patruzeci de zile consecutive pentru morți, pentru iertarea păcatelor, pentru bolnavi etc. 2 Rugăciune făcută de preot la 40 de zile de la moartea cuiva sau o dată pe an Si: parastas, (îrg) sărăcustă (2). 3 Plată (în bani sau în natură) care revine preotului pentru oficierea sărindarului Si: (îrg) sărăcustă (4). 4 Păcat săvârșit de cineva, pentru a cărui iertare preotul face o slujbă specială.

SĂRINDÁR, sărindare, s. n. (În religia creștină ortodoxă) Rugăciune de pomenire făcută de preot de patruzeci de zile în șir pentru morți, pentru iertarea păcatelor, pentru bolnavi etc. ◊ Expr. A da (sau a plăti) sărindar (sau sărindare) = a plăti preotului să facă un sărindar (sau sărindare). ♦ Plată pentru aceste rugăciuni. – Din ngr. sarandári.

SĂRINDÁR, sărindare, s. n. (În practica religiei creștine) Șir de rugăciuni făcute de preot în patruzeci de zile pentru cei morți, pentru bolnavi etc. Iar sfînta rugăciune curgea de la pristol. Erau pentru copila lui Sînger sărindare. COȘBUC, P. II 182. Pe lîngă comîndarea sau comîndul... merită a fi amintite încă și parastasele, slujbele, sărindarele. MARIAN, Î. 376. ◊ Expr. A da (sau a plăti, mai rar a face) sărindar (sau sărindare) = a plăti preotului să facă un sărindar (sau sărindare). Dă acatiste, face sfeștanii, Liturghii și sărindare. ARGHEZI, V. 181. Începe... a plăti sărindare, acatiste și liturghii. MARIAN, NA. 3. Multe sărindare mai dăduse el... pe la popi în toate părțile ca să-i poată izgoni dracii de la casă, și nici că fusese chip. CREANGĂ, P. 305. De i-aș prinde gineri... aș da sărindar. ALECSANDRI, T. 406. ♦ Plata pentru rugăciunile de mai sus. (Cu pronunțare regională) Ce-ți mai trebuie știubeie?... Dă-mi-le ca sărindari, te-oi pune la pomelnic. CONTEMPORANUL, VIII 99. – Pl. și: sărindaruri (ALECSANDRI, T. I 174). – Variantă: sălindár (ȘEZ. VI 180) s. n.

SĂRINDÁR ~e n. (în biserica ortodoxă) Rugăciuni pentru cei morți sau pentru cei bolnavi (făcute patruzeci de zile la rând). /<ngr. sarantári, sl. sarandaru

sărindar n. 1. rugăciuni ce se zic timp de 40 de zile pentru odihna celor răposați; 2. rugăciune în genere și ceeace se dă preotului s’o facă: multe sărindare dase, ca să scape de draci CR. [Gr. mod. SARANDÁRI (din SARÁNDA, patruzeci)].

sărindár n., pl. e (vsl. sarandarŭ, salandarŭ, d. mgr. sarandari [scris -ntari], d. saranda [scris -nta], vgr. tessarakonta, patruzecĭ. V. sărăcustă, sorocovăț). Rugăcĭune pe care o face preutu p. morțĭ ș.a. (care odinioară se făcea la patruzecĭ de zile de la moarte, ĭar azĭ orĭ-cînd o dată pe an). Banĭ dațĭ preutuluĭ p. asta: a da un sărindar. – Mold. pop. și sălindar (Șez. 36, 28). V. parastas.

sarindar[1] sn vz sărindar corectată

  1. În original, greșit tipărit: saridar. O confirmă definiția principală și ordonarea alfabetică incorectă — LauraGellner

sărindariu sn vz sărindar

SĂLINDÁR s. n. v. sărindar.

SĂLINDÁR s. n. v. sărindar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sărindár s. n., pl. sărindáre

sărindár s. n., pl. sărindáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂRINDÁR s. (BIS.) (înv. și reg.) sărăcustă. (A da un ~.)

SĂRINDAR s. (BIS.) (înv. și reg.) sărăcustă. (A da un ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sărindár (sărindáre), s. n.1. Slujba morților care se oficiază la 40 de zile de la deces. – 2. Slujbă în general. – Mr. sărăndare. Ngr. σαραντάρι, din σάραντα „patruzeci” (Cihac, II, 695; cf. Vasmer, Gr., 129), cf. bg. sarandari, sb. saràndar, salandar și sărăcustă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sărindár, sărindare, s.n. – (în religia creștin ortodoxă) Rugăciune de pomenire. „40 de leturghii servite de același preot, la dorința vreunui credincios” (Bud, 1908): „Dă-mă, mamă, după drag / Șapte sărindare-ți fac” (Bilțiu, 2002: 221). – Din ngr. sarandári < saranda „patruzeci” (Șăineanu; Cihac, Vasmer, cf. DER; DEX).

sărindár, -e, s.n. – (în religia creștin ortodoxă) Rugăciune de pomenire. „40 de leturghii servite de același preot, la dorința vreunui credincios” (Bud 1908): „Dă-mă, mamă, după drag / Șapte sărindare-ți fac” (Bilțiu 2002: 221). – Din sl. sarandar.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sărindar, sărindare s. n. 1. (intl.) ieșirea din spate, ușa de refugiu. 2. (prst.) repaus sexual cauzat de o boală, o supărare, un deces în familie etc.

a trece pe sărindar expr. (intl.) a trece printr-un necaz; a scăpa cu fața curată dintr-o încurcătură.

Intrare: sărindar
sărindar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărindar
  • sărindarul
  • sărindaru‑
plural
  • sărindare
  • sărindarele
genitiv-dativ singular
  • sărindar
  • sărindarului
plural
  • sărindare
  • sărindarelor
vocativ singular
plural
sarandar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sarindar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sălindar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sălindar
  • sălindarul
  • sălindaru‑
plural
  • sălindare
  • sălindarele
genitiv-dativ singular
  • sălindar
  • sălindarului
plural
  • sălindare
  • sălindarelor
vocativ singular
plural
sărindari
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărindariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)