sărindar sn [At: cca 1680, BUL. COM. IST. III 84 / V: (îrg) ~i, ser~, (înv) ~iu, sarand~, seredar, seren~, serindariu, (reg) sălin~, sarin~ / Pl: ~e, ~uri / E: slv сарандаръ, саландаръ,, ngr σαραντά] 1 Ciclu de patruzeci de rugăciuni făcute de preot timp de patruzeci de zile consecutive pentru morți, pentru iertarea păcatelor, pentru bolnavi etc. 2 Rugăciune făcută de preot la 40 de zile de la moartea cuiva sau o dată pe an Si: parastas, (îrg) sărăcustă (2). 3 Plată (în bani sau în natură) care revine preotului pentru oficierea sărindarului Si: (îrg) sărăcustă (4). 4 Păcat săvârșit de cineva, pentru a cărui iertare preotul face o slujbă specială.