sărindár, sărindare, s.n. (în cultul ortodox) Rugăciune de pomenire; „40 de leturghii servite de același preot, la dorința vreunui credincios” (Bud, 1908): „Această sfîntă carte (...) l-amu plătitu (...) dreptu 4 sărindare...” (Bârlea, 1909: 118; doc. din 1755). – Din ngr. sarandári (Șăineanu, DEX).