REZERVAT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte; păstrat, reținut pentru cineva. Locuri rezervate. Spectacol rezervat. 2. (Despre persoane; p. ext. despre sentimente, atitudini etc.) Care se ține în rezervă, cumpătat (în manifestări); reținut, prudent, discret. [În poezia lui Coșbuc] mai sfiicioasă, mai rezervată... la fete, dragostea e mai îndrăzneață, mai poruncitoare, mai triumfătoare la flăcău. GHEREA, ST. CR. III 280. ♦ (Adverbial) Cu rezervă, cu prudență. A vorbi rezervat.