18 definiții pentru repulsie repulsiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

repulsie sf [At: DRLU / V: ~iune, (rar) repuls sm / S și: ~Izie / Pl: ~ii / E: fr répulsion] 1 Aversiune instinctivă Si: dezgust, oroare, resentiment (2), respingere, (rar) repugnantă. 2 (Fiz) Respingere (3).

REPÚLSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctivă; oroare, dezgust, resentiment. 2. (Fiz.) Respingere (2). [Var.: repulsiúne s. f.] – Din fr. répulsion, lat. repulsio, -onis.

REPÚLSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctivă; oroare, dezgust. 2. (Fiz.) Respingere (2). [Var.: repulsiúne s. f.] – Din fr. répulsion, lat. repulsio, -onis.

REPÚLSIE, repulsii, s. f. 1. Aversiune instinctivă. Și-a biruit repulsia două săptămîni. C. PETRESCU, C. V. 210. De Stănică ăsta am avut repulsie chiar de la început. CĂLINESCU, E. O. I 128. Studiase odinioară medicina... dar n-a practicat niciodată, simțind o repulsie fizică față de boli și suferințe. REBREANU, R. I 218. 2. (Fiz.) Respingere (2). Atracția și repulsia magnetică. – Variantă: repulsiúne (MARINESCU, P. A. 56. D. ZAMFIRESCU, R. 101) s. f.

REPÚLSIE s.f. 1. Dezgust, oroare, aversiune instinctivă. 2. (Fiz.) Forță în virtutea căreia două corpuri sau două molecule se resping reciproc; respingere. [Gen. -iei, var. repulsiune s.f. / cf. fr. répulsion, lat. repulsio].

REPÚLSIE s. f. 1. aversiune instinctivă; dezgust, oroare. 2. (fiz.) respingere (2). (< fr. répulsion, lat. repulsio)

REPÚLSIE ~i f. 1) Sentiment sau senzație de neplăcere față de cineva sau ceva; repugnanță; silă; antipatie; scârbă; dezgust; aversiune. 2) fiz. Exercitare a unei forțe de îndepărtare a unui corp (din partea altui corp). [G.-D. repulsiei; Sil. -si-e] /<fr. répulsion, lat. repulsio, ~onis

REPULSIÚNE s. f. v. repulsie.

REPULSIÚNE s. f. v. repulsie.

REPULSIÚNE s.f. v. repulsie.

repulsiune f. 1. Fiz. forță în virtutea căreia moleculele corpurilor sau corpurile înseș se resping mutual; 2. fig. mare repugnanță, aversiune extremă.

*repulsiúne f. (lat. repulsio, -ónis, d. repéllere, -pulsum, a respinge. V. puls). Fiz. Respingere a corpurilor între ele: atracțiunea și repulsiunea magnetică. Fig. Repugnanță, aversiune, dezgust, scîrbă: a avea repulsiune de un lucru saŭ contra unuĭ lucru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

repúlsie (-si-e) s. f., art. repúlsia (-si-a), g.-d. art. repúlsiei; pl. repúlsii, art. repúlsiile (-si-i-)

repúlsie s. f. (sil. -si-e), art. repúlsia (sil. -si-a), g.-d. art. repúlsiei; pl. repúlsii, art. repúlsiile (sil. -si-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REPÚLSIE s. 1. v. antipatie. 2. v. dezgust. 3. v. respingere.

REPULSIE s. 1. antipatie, aversiune, ostilitate, pornire, resentiment, (livr.) repugnanță, resimțămînt. (Simte o evidentă ~ față de el.) 2. aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, scîrbă, silă, (livr.) repugnanță, (rar) nesuferire, (pop. și fam.) lehamite, (înv.) urît, (pop. fig.) saț. (Simte o ~ de neînvins pentru orice.) 3. (FIZ.) respingere. (~ de natură magnetică.)

Repulsie ≠ admirație, atracție, deliciu, plăcere

Intrare: repulsie
  • silabație: -si-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repulsie
  • repulsia
plural
  • repulsii
  • repulsiile
genitiv-dativ singular
  • repulsii
  • repulsiei
plural
  • repulsii
  • repulsiilor
vocativ singular
plural
repulsiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repulsiune
  • repulsiunea
plural
  • repulsiuni
  • repulsiunile
genitiv-dativ singular
  • repulsiuni
  • repulsiunii
plural
  • repulsiuni
  • repulsiunilor
vocativ singular
plural