RELUA, reiau, vb. I. Tranz. 1. A lua din nou; a lua îndărăt; a lua înapoi. De la ieșirea din spital, au trecut cîteva luni și locul în uzină nu și l-a mai reluat. SAHIA, N. 35. Reia-mi al nemuririi nimb Și focul din privire! EMINESCU, O. I 177. 2. A începe din nou, a continua, a urma (după o întrerupere). Trebuie să reluăm cercetările liniștit. Irina avea dreptate. BARANGA, I. 182. Peste o jumătate de oră reluăm marșul. CAMIL PETRESCU, U. N. 348. Își reluă calea, fluierînd și pășind mai apăsat. REBREANU, I. 41.