18 definiții pentru recreație recreațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECREÁȚIE1, recreații, s. f. Faptul de a se recrea1; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreerii și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a-.Var.: (înv.) recreațiúne s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis.

RECREÁȚIE2, recreații, s. f. (Rar) Recreare2. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. recréation.[1]

  1. În original, incorect: (Rar) Recreere2. — cata

RECREÁȚIE1, recreații, s. f. Faptul de a se recrea1; odihnă, destindere după o muncă încordată. ♦ Scurtă pauză între orele de curs, destinată recreării și jocului elevilor; pauză. [Pr.: -cre-a-.Var.: (înv.) recreațiúne s. f.] – Din fr. recreation, lat. recreatio, -onis.

RECREÁȚIE2, recreații, s. f. (Rar) Recreare2. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. recréation.

RECREÁȚIE, recreații, s. f. 1. Faptul de a se recrea; odihnă după o muncă încordată; recreare. Apoi deodată, în timpul unei recreații, începea să îmbrățișeze pe camaradele ei de clasă. VLAHUȚĂ, O. A. III 37. ♦ Timp destinat recreării elevilor între orele de curs; pauză. Luam parte la jocurile camarazilor mei cînd suna ora de recreație. GHICA, S. 74. 2. Destindere; desfătare. (Atestat în forma recreațiune) Singura lui recreațiune era poezia. NEGRUZZI, S. I 333. – Pronunțat: -cre-a-. – Variantă: (învechit) recreațiúne (ODOBESCU, S. III 37) s. f.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recreáție (re-cre-a-ți-e) s. f., art. recreáția (-ți-a), g.-d. art. recreáției; pl. recreáții, art. recreáțiile (-ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECREÁȚIE s. 1. reconfortare, recreare. (~ cuiva în concediu.) 2. pauză. (Elevii ies în ~.)

RECREÁȚIE s.f. Faptul de a (se) recrea1; recreare; odihnă după un efort susținut; destindere. ♦ Pauză între două ore de curs în școli. [Gen. -iei, var. recreațiune s.f. / cf. fr. récréation, lat. recreatio].

RECREÁȚIE s. f. 1. faptul de a (se) recrea1; odihnă după un efort susținut; destindere. 2. pauză între două ore de curs în școli, facultăți etc. (< fr. récréation, lat. recreatio)

RECREÁȚIE ~i f. 1) Întrerupere pe un timp oarecare a unei activități; odihnă; pauză; răgaz; repaus. 2) Pauză între lecții la școală. Elevii au ieșit în ~. [Sil. -cre-a-] /<fr. récréation, lat. recreato, ~onis

RECREAȚIÚNE s. f. v. recreație1.

RECREAȚIÚNE s. f. v. recreație1.

RECREAȚIÚNE s. f. v. recreație.

RECREAȚIÚNE s.f. v. recreație.

recreați(un)e f. 1. exercițiu plăcut ce odihnește de o muncă: copiii trebuie să iea recreațiuni scurte și dese; 2. timp acordat acestui repaos.

*recreațiúne f. (lat. recreátio, -ónis. V. creațiune). Repaus (odihnă) pin care prinzĭ puterĭ: a da recreațiune elevilor. Timpu acordat acestuĭ repaus: eleviĭ îs la (saŭ în) recreațiune. Lucru care te recreĭază (care-țĭ place mult): acest cîntec e o recreațiune. – Și -áție și -áre.

recreáție (odihnă, creare din nou) s. f. (sil. -cre-) creație

RECREAȚIE s. 1. reconfortare, recreare. (~ cuiva în concediu.) 2. pauză. (Elevii ies în ~.)

Intrare: recreație
recreație substantiv feminin
  • silabație: -cre-
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recreație
  • recreația
plural
  • recreații
  • recreațiile
genitiv-dativ singular
  • recreații
  • recreației
plural
  • recreații
  • recreațiilor
vocativ singular
plural
recreațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recreațiune
  • recreațiunea
plural
  • recreațiuni
  • recreațiunile
genitiv-dativ singular
  • recreațiuni
  • recreațiunii
plural
  • recreațiuni
  • recreațiunilor
vocativ singular
plural