14 definiții pentru răpune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂPÚNE, răpún, vb. III. Tranz. (Pop.) A ucide, a omorî. ♦ Refl. A-și pierde viața. ♦ A doborî, a distruge, a înfrânge un adversar. ♦ Fig. A învinge pe cineva într-o luptă de idei. [Perf. s. răpusei, part. răpus] – Lat. reponere.

RĂPÚNE, răpún, vb. III. Tranz. (Pop.) A ucide, a omorî. ♦ Refl. A-și pierde viața. ♦ A doborî, a distruge, a înfrânge un adversar. ♦ Fig. A învinge pe cineva într-o luptă de idei. [Perf. s. răpusei, part. răpus] – Lat. reponere.

răpune [At: M. COSTIN, ap. GÎDEI / V: (îrg) rep~ / Pzi: răpun, răpui / Cj și: să răpui, (înv) 3 să răpune / Ps: răpusei / Par: răpus / E: ml reponere] 1-2 vtr (Îvp) A (se) pierde. 3-4 vtr (Îvp) A (se) distruge (1-2). 5 vt (Îe) A ~ (ceva) din vedere A pierde din vedere. 6 vr (Îe) A se ~ din ochii cuiva A nu mai putea fi văzut. 7 vr (Îe) A-și ~ capul (sau viața, zilele) A-și pierde viața. 8 vt (Îe) A ~ (pe cineva) de zile A omorî. 9 vt (În credințe religioase; îe) A ~ (cuiva) sufletul A face pe cineva să păcătuiască. 10-11 vtr (Reg) A (se) rătăci. 12 vt A ucide. 13-14 vtr (Fig) A pune capăt (la ceva) Si: a (se) sfârși. 15 vi A dispărea. 16-17 vri A muri. 18 vr (Rar) A se sinucide. 19 vr A-și cheltui toate puterile făcând ceva. 20 vt A învinge. 21 vt A subjuga. 22 (Fig) A copleși (11). 23 (Fig) A doborî (11). 24 vt A învinge într-o luptă de idei. 25 vt A întrece.

RĂPÚNE, răpún, vb. III. (Astăzi mai ales popular) 1. Tranz. A lua cuiva viața, a ucide, a omorî; (sens atenuat) a doborî, a distruge, a înfrînge. În scurt timp e răpus de o congestie pulmonară. SADOVEANU, E. 231. N-ai putut răpune Destinul ce-ți pîndi făptura. ARGHEZI, V. 117. Cu valul vremilor ce curg Atîtea cîntece s-au dus, Și valul vremilor ce curg Atîtea cîntece-a răpus. GOGA, P. 22. Să vie la ocnă și să spuie: eu am răpus pe taica. CARAGIALE, O. I 266. ◊ (Cu complementul «capul», «viața», «zilele», fig. «inima») Păgînii au răpus capul lui Ion-vodă. SADOVEANU, O. I 489. Frigurile bălții și oftica răpuneau tot vieți fragede. I. BOTEZ, ȘC. 86. Că cu cine-am petrecut Mi s-a dus, măre, s-a dus, Inimioara mi-a răpus. ANT. LIT. POP. I 134. Copilaș cu cal de foc! Oprește negrul pe loc Că-i pică potcoavele Și-ți răpune zilele. ALECSANDRI, P. P. 107. ♦ Refl. A-și pierde viața, a-și găsi moartea. Inima-i zvîcnește tare, viața-i parcă se răpune. EMINESCU, O. I 84. Radu-vodă... se răpusese de o groaznică și cumplită boală. ODOBESCU, S. I 70. Pe Cerna-n sus mulți voinici s-au dus... Și toți s-au răpus. TEODORESCU, P. P. 415. ◊ Refl. reciproc. Bizantinii se ucideau, mama pe fiul, fiul pe tată... dar nicicînd nu se răpuneau fără sfînta împărtășanie. DELAVRANCEA, O. II 160. ♦ A învinge într-o luptă de idei; a convinge. A avut mult bucluc și vorbă cu oamenii; dar, cum i-i obiceiul lui, i-a răpus pe toți și i-a împăcat. SADOVEANU, B. 37. 2. Refl. (Rar) A se sinucide. Sărăcuț de maica mea!... S-a răpus domnul [inginer]. ODOBESCU, S. III 189. – Forme gramaticale: perf. s. răpusei, part. răpus.Prez. ind. și: răpúi (SADOVEANU, O. VIII 218, DELAVRANCEA, O. II 121, TEODORESCU, P. P. 315).

A RĂPÚNE răpún tranz. pop. 1) (ființe) A lipsi de viață; a omorî; a ucide; a mântui; a sfârși. A fost răpus de un glonț. 2) fig. (inamici, adversari) A învinge, nimicind complet. /<lat. reponere

răpune v. 1. a omorî, a prăpădi: lupul a răpus boii; 2. a muri: Radu Vodă se răpusese de o cumplită boală OD.; 3. a pierde: moșia să-și răpue PANN; 4. fig. a dispare: a cărui origină ’n secoli s’a răpus GR. AL. [Lat. REPONERE, a pune de o parte, a pune în mormânt].

răpún, -pús, a -púne v. tr. (lat. repóno, -ónere, pun la loc, liniștesc; it. riporre, pv. vfr. rebondre, sp. reponer, pg. repór, V. pun). Vechĭ. Perd: a răpune averea. Azĭ. Dobor, înfrîng, înving, ucid, prăpădesc: dușmanu, boala l-a răpus.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răpune (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpun, 2 sg. răpui, 3 sg. răpune, perf. s. 1 sg. răpusei, 1 pl. răpuserăm, m.m.c.p. 1 pl. răpuseserăm; conj. prez. 1 sg. să răpun, 3 să răpu; ger. răpunând; part. răpus

răpune (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpun, 2 sg. răpui, 1 pl. răpunem, perf. s. 1 sg. răpusei, 1 pl. răpuserăm; conj. prez. 3 să răpună; ger. răpunând; part. răpus

răpúne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răpún, perf. s. 1 sg. răpuséi, 1 pl. răpúserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. răpúnă; ger. răpunând; part. răpús

răpune (ind. prez. 1 sg. răpun, conj. răpună)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂPÚNE vb. v. asasina, bate, birui, copleși, covârși, cuprinde, distruge, împovăra, înfrânge, întrece, învinge, năpădi, nimici, omorî, potopi, prăpădi, răzbi, sfărâma, suprima, ucide, zdrobi, zvânta.

răpune vb. v. ASASINA. BATE. BIRUI. COPLEȘI. COVÎRȘI. CUPRINDE. DISTRUGE. ÎMPOVĂRA. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. NĂPĂDI. NIMICI. OMORÎ. POTOPI. PRĂPĂDI. RĂZBI. SFĂRÎMA. SUPRIMA. UCIDE. ZDROBI. ZVÎNTA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răpúne (răpún, răpús), vb.1. A învinge, a întrece. – 2. A pierde, a face să piardă. – 3. A extermina, a anihila, a suprima. – 4. A ucide. – 5. (Refl.) A muri. Lat. rĕpōnĕre (Pușcariu 1436; Candrea-Dens., 1466; REW 7225), cf. it. rippore, prov. repondre, sp. reponer, port. repôr.Der. răpuitor, adj. (care ucide).

Intrare: răpune
verb (VT636)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răpune
  • răpunere
  • răpus
  • răpusu‑
  • răpunând
  • răpuind
  • răpunându‑
  • răpuindu‑
singular plural
  • răpune
  • răpuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răpun
  • răpui
(să)
  • răpun
  • răpui
  • răpuneam
  • răpusei
  • răpusesem
a II-a (tu)
  • răpui
(să)
  • răpui
  • răpuneai
  • răpuseși
  • răpuseseși
a III-a (el, ea)
  • răpune
(să)
  • răpu
  • răpuie
  • răpunea
  • răpuse
  • răpusese
plural I (noi)
  • răpunem
(să)
  • răpunem
  • răpuneam
  • răpuserăm
  • răpuseserăm
  • răpusesem
a II-a (voi)
  • răpuneți
(să)
  • răpuneți
  • răpuneați
  • răpuserăți
  • răpuseserăți
  • răpuseseți
a III-a (ei, ele)
  • răpun
(să)
  • răpu
  • răpuie
  • răpuneau
  • răpuseră
  • răpuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răpune, răpunverb

  • 1. popular Omorî, ucide. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În scurt timp e răpus de o congestie pulmonară. SADOVEANU, E. 231. DLRLC
    • format_quote Să vie la ocnă și să spuie: eu am răpus pe taica. CARAGIALE, O. I 266. DLRLC
    • format_quote Păgînii au răpus capul lui Ion-vodă. SADOVEANU, O. I 489. DLRLC
    • format_quote Frigurile bălții și oftica răpuneau tot vieți fragede. I. BOTEZ, ȘC. 86. DLRLC
    • format_quote Că cu cine-am petrecut Mi s-a dus, măre, s-a dus, Inimioara mi-a răpus. ANT. LIT. POP. I 134. DLRLC
    • format_quote Copilaș cu cal de foc! Oprește negrul pe loc Că-i pică potcoavele Și-ți răpune zilele. ALECSANDRI, P. P. 107. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Bizantinii se ucideau, mama pe fiul, fiul pe tată... dar nicicînd nu se răpuneau fără sfînta împărtășanie. DELAVRANCEA, O. II 160. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A-și pierde viața. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: muri
      • format_quote Inima-i zvîcnește tare, viața-i parcă se răpune. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
      • format_quote Radu-vodă... se răpusese de o groaznică și cumplită boală. ODOBESCU, S. I 70. DLRLC
      • format_quote Pe Cerna-n sus mulți voinici s-au dus... Și toți s-au răpus. TEODORESCU, P. P. 415. DLRLC
    • 1.2. A doborî, a distruge, a înfrânge un adversar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote N-ai putut răpune Destinul ce-ți pîndi făptura. ARGHEZI, V. 117. DLRLC
      • format_quote Cu valul vremilor ce curg Atîtea cîntece s-au dus, Și valul vremilor ce curg Atîtea cîntece-a răpus. GOGA, P. 22. DLRLC
    • 1.3. figurat A învinge pe cineva într-o luptă de idei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A avut mult bucluc și vorbă cu oamenii; dar, cum i-i obiceiul lui, i-a răpus pe toți și i-a împăcat. SADOVEANU, B. 37. DLRLC
  • 2. reflexiv rar A se sinucide. DLRLC
    sinonime: sinucide
    • format_quote Sărăcuț de maica mea!... S-a răpus domnul [inginer]. ODOBESCU, S. III 189. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.