13 definiții pentru răget


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răget sn [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 163r/36 / V: rag~, (reg) ragăt / Pl: ~e / E: rage + -et] 1 Strigăt scos de unele animale Si: muget, (rar) rugire. 2 (Pex) Țipăt puternic al omului Si: răcnet (2), răcnire (2).

RẮGET, răgete, s. n. Strigăt, zbieret, urlet puternic scos de unele animale; p. ext. strigăt, țipăt puternic al omului. – Rage + suf. -et.

RẮGET, răgete, s. n. Strigăt, zbieret, urlet puternic scos de unele animale; p. ext. strigăt, țipăt puternic al omului. – Rage + suf. -et.

RẮGET, răgete, s. n. Zbieretul scos de vitele cornute și de alte animale (v. muget); p. ext. răcnet scos de om. Se clătină, scoțînd un răget. VORNIC, P. 207. Nu mai auzea nici cîrîitul găinilor, nici răgetul unei vaci care-și chema vițelul despărțit. REBREANU, R. I 146. Balaurul scoase din piept un răget de durere, de se cutremură pămîntul. POPESCU, B. II 21. ◊ Fig. La cel dintîi răget suprapămîntesc al exploziei, Mitrea se prăbuși cu fața în jos. SADOVEANU, M. C. 105. Răgetul și boncăluitul tălăngilor umpleau aerul ca în vremuri de răzmiriță. ANGHEL, PR. 109. – Variantă: (învechit) ráget (ALECSANDRI, P. III 14) s. n.

RẮGET ~e n. 1) Strigăt prelung, scos de unele animale; muget. 2) Strigăt puternic scos de om; răcnet; țipăt. /a rage + suf. ~et

raget n. strigătul boilor: un raget grozav și lung de taur AL. [V. rage].

ráget n., pl. e (d. rag). Dos. Mold. Strigătu boilor și vacilor. – Și rắget. (Șez. 30, 196, și Adev. Lit. 7 Dec. 1930; 5, 2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rắget s. n., pl. rắgete


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂGET s. muget, (rar) mugit, mugitură, ruget. (~ul leului.)

RĂGET s. muget, (rar) mugit, mugitură, ruget. (~ leului.)

Intrare: răget
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răget
  • răgetul
  • răgetu‑
plural
  • răgete
  • răgetele
genitiv-dativ singular
  • răget
  • răgetului
plural
  • răgete
  • răgetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)