16 definiții pentru prostatic (prostesc)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROSTÁTIC1, -Ă, prostatici, -ce, adj. (Înv.) 1. Care trădează prostie; prostesc. 2. Simplu, nevinovat, naiv. – Prost + suf. -atic.

PROSTÁTIC1, -Ă, prostatici, -ce, adj. (Înv.) 1. Care trădează prostie; prostesc. 2. Simplu, nevinovat, naiv. – Prost + suf. -atic.

prostatic1, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 12r/36 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: prost + -atic] 1-2 smf, a (Înv; d. oameni și manifestările lor) Simplu. 3 a (Înv; d. oameni și manifestările lor) Firesc (4). 4 a (Înv; d. oameni și manifestările lor) Sincer. 5 (Îvr) Prost (31). 6 a (Îvr; îf prostatec) Numeros. 7-8 smf, a (Îrg) Prost (53- 54). 9 (Îvr; îf prostatec) Nepriceput într-o meserie. 10 a (Înv) Prostesc (3). 11 av Prostește (3).

PROSTÁTIC, -Ă, prostatici, -e, adj. 1. (Învechit) Care manifestă prostie, prostesc. Are un obraz pe care se citește o prostatică rîvnire la măriri. ODOBESCU, S. A. 111. ◊ Fig. Și prostatecele nări Și le îmflă orișicine în savante adunări, Cînd de tine se vorbește. EMINESCU, O. I 134. 2. Simplu, nevinovat, naiv. Chera Duduca, care era personificarea fineței și a vicleșugului femeiesc, pricepu fățărnicia, chiar sub acel văl de prostatică modestie. FILIMON, C. 88.

PROSTATIC adj. 1. (Mold., ȚR) Simplu, sincer, curat, firesc. A: Îngenunchiară amîndoi și să sărutară cu prostatecă sărutare. DOSOFTEI, VS. Sufletele sînt blagoslovite toate cele prostatece. DP, 34v; cf. DOSOFTEI, PS. B: întru cinstea lui am a zice înaintea dragostei voastre puține cuvinte . . . nu cu vorbe ritoricești si alcătuite, ci cuvinte smerite și prostalice. ANTIM. 2. (Mold.) Prost, nepriceput. Prostatec ținea Vasilie-Vodă pre Matei-Vodă. M. COSTIN. Un blanariu, în meștersug isteț, pre altul . . . prostatec au amăgit. CANTEMIR, IST. 3. (Mold.) (Adverbial) Prostește. Era domn cu-nțelepciune, și la mînia lui grăie tot cu cinste și cu îngăduială, nu cu răstituri, prostatic. NECULCE. Variante: prostatec (M. COSTIN; DOSOFTEI, VS; DP, 34v : CANTEMIR, IST.). Etimologie: prost + suf. -atic. Vezi și prostan. Cf. m o t r o c, p r o s t a n.

prostatic a. cam prost: prostaticele nări EM.

prostátic, -ă adj. (d. prost cu suf. -atic ca’n nebunatic, pălăvatic). Simplu (Vechĭ). Prost: gros la hire, prostatic (Cost. 1, 286). Prostesc: rol prostatic (Beld. Let. 3, 424).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prostatic2 (prostesc) (înv.) adj. m., pl. prostatici; f. prostatică, pl. prostatice

prostatic1 (prostesc) (înv.) adj. m., pl. prostatici; f. prostatică, pl. prostatice

prostátic (prostesc) adj. m., pl. prostátici; f. sg. prostátică, pl. prostátice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROSTÁTIC adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

PROSTÁTIC adj. v. degajat, dezinvolt, firesc, modest, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neghiobesc, neprefăcut, nerozesc, nesilit, nestudiat, prostesc, simplu, spontan, umil.

prostatic adj. v. DEGAJAT. DEZINVOLT. FIRESC. MODEST. NATURAL. NEAFECTAT. NEARTIFICIAL. NECĂUTAT. NEGHIOBESC. NEPREFĂCUT. NEROZESC. NESILIT. NESTUDIAT. PROSTESC. SIMPLU. SPONTAN. UMIL.

prostatic adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prostátec, -ă, prostáteci, -ce, (adj.; înv. și reg.) 1. lipsit de inteligență, fără judecată, fără pricepere; fără istețime; mărginit, prostănac, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, tont. 2. nesocotit, prostesc. 3. (adv.) prostește.

Intrare: prostatic (prostesc)
prostatic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostatic
  • prostaticul
  • prostaticu‑
  • prostatică
  • prostatica
plural
  • prostatici
  • prostaticii
  • prostatice
  • prostaticele
genitiv-dativ singular
  • prostatic
  • prostaticului
  • prostatice
  • prostaticei
plural
  • prostatici
  • prostaticilor
  • prostatice
  • prostaticelor
vocativ singular
plural
prostatec adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prostatec
  • prostatecul
  • prostatecu‑
  • prostatecă
  • prostateca
plural
  • prostateci
  • prostatecii
  • prostatece
  • prostatecele
genitiv-dativ singular
  • prostatec
  • prostatecului
  • prostatece
  • prostatecei
plural
  • prostateci
  • prostatecilor
  • prostatece
  • prostatecelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prostatic, prostaticăadjectiv

învechit
  • 1. Care trădează prostie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prostesc
    • format_quote Are un obraz pe care se citește o prostatică rîvnire la măriri. ODOBESCU, S. A. 111. DLRLC
    • format_quote figurat Și prostatecele nări Și le îmflă orișicine în savante adunări, Cînd de tine se vorbește. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
  • 2. Naiv, nevinovat, simplu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Chera Duduca, care era personificarea fineței și a vicleșugului femeiesc, pricepu fățărnicia, chiar sub acel văl de prostatică modestie. FILIMON, C. 88. DLRLC
etimologie:
  • Prost + sufix -atic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.