PROSTATIC adj. 1. (Mold., ȚR) Simplu, sincer, curat, firesc. A: Îngenunchiară amîndoi și să sărutară cu prostatecă sărutare. DOSOFTEI, VS. Sufletele sînt blagoslovite toate cele prostatece. DP, 34^v; cf. DOSOFTEI, PS. B: întru cinstea lui am a zice înaintea dragostei voastre puține cuvinte . . . nu cu vorbe ritoricești si alcătuite, ci cuvinte smerite și prostalice. ANTIM. 2. (Mold.) Prost, nepriceput. Prostatec ținea Vasilie-Vodă pre Matei-Vodă. M. COSTIN. Un blanariu, în meștersug isteț, pre altul . . . prostatec au amăgit. CANTEMIR, IST. 3. (Mold.) (Adverbial) Prostește. Era domn cu-nțelepciune, și la mînia lui grăie tot cu cinste și cu îngăduială, nu cu răstituri, prostatic. NECULCE. Variante: prostatec (M. COSTIN; DOSOFTEI, VS; DP, 34^v : CANTEMIR, IST.). Etimologie: prost + suf. -atic. Vezi și prostan. Cf. m o t r o c, p r o s t a n.