PROSTATIC, -Ă, prostatici, -e, adj. 1. (Învechit) Care manifestă prostie, prostesc. Are un obraz pe care se citește o prostatică rîvnire la măriri. ODOBESCU, S. A. 111. ◊ Fig. Și prostatecele nări Și le îmflă orișicine în savante adunări, Cînd de tine se vorbește. EMINESCU, O. I 134. 2. Simplu, nevinovat, naiv. Chera Duduca, care era personificarea fineței și a vicleșugului femeiesc, pricepu fățărnicia, chiar sub acel văl de prostatică modestie. FILIMON, C. 88.