prociti [At: (sec. XVI) DHLR II, 527 / V: (îrg; cscj) ~ceta, ~cita, (reg) ~ceti / Pzi: ~tesc / E: slv прочитати] 1 vt (Înv; c. i. acte, cărți, texte etc.) A citi în întregime sau mereu. 2 vt (Înv; c. i. acte, cărți, texte etc.) A citi cu voce tare în fața cuiva. 3 vt(a) (Îvp; c. i. acte, cărți, texte etc.) A reciti. 4 vt (Îrg; c. i. lucruri citite, cunoscute, știute, presupuse etc.) A repeta (1) în gând sau cu voce tare. 5 vt (Înv; c. i. elevi) A examina din toată materia, recapitulativ. 6 vt (Pop; c. i. oameni) A mustra¹. 7 vi (Olt) A vorbi fară rost Si: a flecări, a pălăvrăgi, a trăncăni.

PROCITI, procitesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant) 1. A citi ceva din nou, de mai multe ori; a reciti. (Atestat în forma proceti) Rugăm pe frații noștri din oricare lăture a proceti cu minte umilită «Istoria pentru începutul romînilor». RUSSO, S. 60. Acea carte, acea. slovă... de mii de ori procetite. CONACHI, P. 243. ◊ Absol. Îmi citea și-mi procitea Și din gură îmi grăia. PĂSCULESCU, E. R. 18. 2. (Cu privire la elevi) A asculta, a examina. În fiece zi a săptămînii se schimba o tăbliță pe băț, iar sîmbătă un școlar mai mare... îi procitea pe ceilalți, adică îi punea să spună lecția. CĂLINESCU, I. C. 39. Îndeamnă păcatul pe bădița Vasile... să puie pe unul Nic’ a lui Costache să mă procitească. CREANGĂ, A. 5. ◊ Refl. pas. În toată sîmbăta să se procitească băieții și fetele, adecă să asculte dascălul pe fiecare de tot ce a învățat peste săptămînă. CREANGĂ, A. 3. – Variantă: proceti vb. IV.

A PROCITI ~esc tranz. înv. 1) A citi din nou. 2) (elevi) A întreba la o materie învățată; a examina oral; a asculta. 3) A mustra cu blândețe; a dojeni. /<rus. proțitoti

procitì v. a citi de mai multe ori: preotul mai procitia glasurile ISP.; 2. a repeta: să procitesc în mintea-mi mii de spuneri cu folos PANN; 3. Mold. a asculta lecția pe un școlar. [Slav. PROČITATI, a citi pe de-antregul].

proceta v vz prociti

proceti v vz prociti

procita v vz prociti

procetésc, V. procitesc.

procitésc v. tr. (vsl. pročĭtati, rus. -átĭ. V. citesc). Vechĭ. Azĭ iron. Citesc mereŭ din scoarță’n scoarță, repet. Spun lecțiunea. Fig. Iron. Mustru, cicălesc. – În est procetesc.

prociti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitesc, 3 sg. procitește, imperf. 1 prociteam; conj. prez. 1 sg. să procitesc, 3 să procitească

prociti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitesc, imperf. 3 sg. procitea; conj. prez. 3 să procitească

prociti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procitesc, imperf. 3 sg. procitea; conj. prez. 3 sg. și pl. procitească

PROCITI vb. v. admonesta, asculta, bodogăni, certa, chestiona, cicăli, dăscăli, dojeni, examina, flecări, interoga, îndruga, întreba, moraliza, mustra, pălăvrăgi, plictisi, reciti, repeta, sâcâi, sporovăi, trăncăni.

prociti vb. v. ADMONESTA. ASCULTA. BODOGĂNI. CERTA. CHESTIONA. CICĂLI. DĂSCĂLI. DOJENI. EXAMINA. FLECARI. INTEROGA. ÎNDRUGA. ÎNTREBA. MORALIZA. MUSTRA. PĂLĂVRĂGI. PLICTISI. RECITI. REPETA. SÎCÎI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

prociti (procitesc, procitit), vb. – 1. A citi. – 2. A repeta. – 3. A recita. – 4. A examina un elev. – 5. A certa, a cicăli. – Var. proceti. Sl. pročitati (Tiktin). – Der. pocitanie (var. prociteală), s. f. (lectură; repetiție), din sl. pročitanie, înv.