10 definiții pentru probator

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROBATOR, -OARE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire.

PROBATOR, -OARE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire.

probator, ~oare a [At: BARASCH, M. III 38/1 / V: (înv) ~băt~ / E: fr probatoire] 1 Care are calitatea de a dovedi ceva Si: probatoriu (3). 2 Care poate servi drept dovadă.

PROBATOR, -OARE, probatori, -oare, adj. (Și în forma probatoriu) Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă. Act probator. ♦ (Substantivat, n. ) Procedură de culegere a probelor în justiție. Tribunalul a admis probatoriul cerut. – Variantă: probatoriu, -ie adj.

PROBATOR, -OARE adj. v. probatoriu.

PROBATOR, -OARE adj. probatoriu. (< fr. probatoire)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

probator adj. m., pl. probatori; f. sg. și pl. probatoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROBATOR adj. doveditor, justificativ, (înv.) mărturisitor. (Act ~.)

Intrare: probator
probator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • probator
  • probatorul
  • probatoru‑
  • probatoare
  • probatoarea
plural
  • probatori
  • probatorii
  • probatoare
  • probatoarele
genitiv-dativ singular
  • probator
  • probatorului
  • probatoare
  • probatoarei
plural
  • probatori
  • probatorilor
  • probatoare
  • probatoarelor
vocativ singular
plural
probător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • probător
  • probătorul
  • probătoare
  • probătoarea
plural
  • probători
  • probătorii
  • probătoare
  • probătoarele
genitiv-dativ singular
  • probător
  • probătorului
  • probătoare
  • probătoarei
plural
  • probători
  • probătorilor
  • probătoare
  • probătoarelor
vocativ singular
plural
probatoriu1 (adj.) adjectiv
  • pronunție: probatorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • probatoriu
  • probatoriul
  • probatoriu‑
  • probatorie
  • probatoria
plural
  • probatorii
  • probatoriii
  • probatorii
  • probatoriile
genitiv-dativ singular
  • probatoriu
  • probatoriului
  • probatorii
  • probatoriei
plural
  • probatorii
  • probatoriilor
  • probatorii
  • probatoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

probator, probatoareadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.