10 definiții pentru probator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROBATOR, -OARE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire.
PROBATOR, -OARE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
probator, ~oare a [At: BARASCH, M. III 38/1 / V: (înv) ~băt~ / E: fr probatoire] 1 Care are calitatea de a dovedi ceva Si: probatoriu (3). 2 Care poate servi drept dovadă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROBATOR, -OARE, probatori, -oare, adj. (Și în forma probatoriu) Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă. Act probator. ♦ (Substantivat, n. ) Procedură de culegere a probelor în justiție. Tribunalul a admis probatoriul cerut. – Variantă: probatoriu, -ie adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PROBATOR, -OARE adj. v. probatoriu.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROBATOR, -OARE adj. probatoriu. (< fr. probatoire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
probător, ~oare a vz probator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROBATORIU, -IE adj. v. probator.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
probator adj. m., pl. probatori; f. sg. și pl. probatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROBATOR adj. v. justificativ.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROBATOR adj. doveditor, justificativ, (înv.) mărturisitor. (Act ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- pronunție: probatorĭu
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
probator, probatoareadjectiv
- 1. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00sinonime: doveditor justificativ mărturisitor probatoriu
- Act probator. DLRLC
- 1.1. Procedură de culegere a probelor în justiție. DLRLC
- Tribunalul a admis probatoriul cerut. DLRLC
-
-
etimologie:
- probatoire DEX '09 DEX '98 MDN '00