PROBATOR, -OARE, probatori, -oare, adj. (Și în forma probatoriu) Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă. Act probator. ♦ (Substantivat, n. ) Procedură de culegere a probelor în justiție. Tribunalul a admis probatoriul cerut. – Variantă: probatoriu, -ie adj.