11 definiții pentru probatoriu (adj.)
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROBATORIU, -IE, probatorii, s. n., adj. 1. S. n. Procedură de culegere a probelor (1) în justiție; totalitatea probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 2. Adj. Probator. – Din lat. probatorium.
PROBATORIU, -IE, probatorii, s. n., adj. 1. S. n. Procedură de culegere a probelor (1) în justiție; totalitatea probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 2. Adj. Probator. – Din lat. probatorium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
probatoriu, ~ie [At: CADE / Pl: ~ii / E: lat probatorius, -a, -um] 1 sn (Jur) Procedură de culegere a probelor (1) în justiție. 2 sn Totalitate a probelor adunate și prezentate într-un litigiu. 3 a Care are calitatea de a dovedi ceva Si: probator (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROBATORIU, -IE adj. Care este propriu să dovedească ceva. // s.n. Procedură de culegere a probelor în justiție. [Pron. -riu, var. probator, -oare adj. / cf. fr. probatoire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROBATORIU, -IE I. adj. propriu să dovedească ceva; probator. II. s. n. procedură de culegere a probelor în justiție. (< lat. probatorium, fr. probatoire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PROBATORIU1 ~e (~i, ~e) Care probează; care poate dovedi. Argumente ~i. /<lat. probatorius, ~a, ~um
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
probatoriu a. Jur. propriu a constata: act probatoriu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*probatóriŭ, -ie adj. (lat. probatorius). Care probează. Act probatoriŭ, act pin care se constată capacitatea unuĭ aspirant la un grad universitar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
probatoriu1 [riu pron. rĭu] adj. m., f. probatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. probatorii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
probatoriu1 [riu pron. rĭu] adj. m., f. probatorie (-ri-e); pl. m. și f. probatorii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
probatoriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. probatorie (sil.-ri-e); pl. m. și f. probatorii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
probatoriu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- pronunție: probatorĭu
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
probatoriu, probatorieadjectiv
- 1. Care probează; care poate dovedi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEXsinonime: probator
- Argumente probatorii. NODEX
-
etimologie:
- probatorium DEX '09 DEX '98 MDN '00
- probatorius, ~a, ~um NODEX
-
- probatoire DN MDN '00