12 definiții pentru arestare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARESTÁRE, arestări, s. f. Acțiunea de a aresta; arestuire. – V. aresta.

ARESTÁRE, arestări, s. f. Acțiunea de a aresta; arestuire. – V. aresta.

arestare sf [At: DA / Pl: ~tări / E: aresta] 1 Privare de libertate a unei persoane condamnate sau învinuite Si: (îvr) arestăluire, (înv) arestuire, arestát1 (înv) întemnițare, (pop) popreală. 2 (Îs) Mandat de ~ Act oficial emis pentru arestarea unui (presupus) inculpat.

ARESTÁRE, arestări, s. f. Acțiunea de a aresta. ◊ Mandat de arestare = ordin scris, emis de o autoritate judiciară, prin care se dispune arestarea cuiva.

ARESTÁRE, arestări, s. f. Acțiunea de a aresta.

ARESTÁRE s.f. Acțiunea de a aresta. [< aresta].

arestare f. fapta de a aresta și starea persoanei arestate.

*arestáre f. Acțiunea de a aresta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arestáre s. f., g.-d. art. arestắrii; pl. arestắri

arestáre s. f., g.-d. art. arestării; pl. arestări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARESTÁRE s. (JUR.) 1. arest, deținere, închidere, întemnițare, reținere, (pop.) popreală. (~ a unui suspect.) 2. capturare, prindere, prins, (înv.) prinsoare, prinsură, prinzare. (~ unui hoț dispărut.) 3. ridicare. (~ lui de la domiciliu.)

ARESTARE s. (JUR.) 1. arest, deținere, închidere, întemnițare, reținere, (pop.) popreală. (După ~ lui...) 2. capturare, prindere, prins, (înv.) prinsoare, prinsură, prinzare. (~ unui hoț dispărut.) 3. ridicare. (~ lui de la domiciliu.)

Intrare: arestare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arestare
  • arestarea
plural
  • arestări
  • arestările
genitiv-dativ singular
  • arestări
  • arestării
plural
  • arestări
  • arestărilor
vocativ singular
plural

arestare

  • 1. Acțiunea de a aresta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: arestuire antonime: eliberare
    • 1.1. Mandat de arestare = ordin scris, emis de o autoritate judiciară, prin care se dispune arestarea cuiva.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi aresta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN