opțiuni
  • info
13 definiții pentru pricinaș (s.m.)

Explicative DEX

PRICINAȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș.

PRICINAȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș.

pricinaș, ~ă [At: CARAGIALE, O. I, 55 / Pl: ~i, ~e / E: pricină + -aș] 1-2 smf, a (Pop) (Om) certăreț. 3 smf (Pop) Parte într-un proces. 4 smf (Îvr) Reclamant. 5 smf (Rar) Autor al unei infracțiuni Si: făptaș.

PRICINAȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f. 1. Persoană care caută pricină; certăreț, gîlcevitor. ◊ (Adjectival) Măriuca lui moș Andrei ne e arătată ca femeie pricinașă. CĂLINESCU, I. C. 19. Oamenii sînt răi și pricinași în Podeni. CARAGIALE, O. I 284. 2. Persoană implicată într-un proces; împricinat. Se aflau alți pricinași care așteptau în picioare... strigarea aprozilor. SADOVEANU, Z. C. 81. Pricinașii lăsaseră drumurile judecății și buna înțelegere domnea între toți poporenii. ANGHEL-IOSIF, C. L. 178. Pricinașii au trebuit să se supună la judecata împărătesei. RETEGANUL, P. IV 32. ♦ (Rar) Făptuitor; vinovat. Dar fugăritul degeaba aștepta minunea să vadă găsindu-se adevăratul pricinaș. POPA, V. 89.

PRICINAȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. pop. 1) Persoană înclinată să caute pricină (ceartă); om gâlcevitor; cârcotaș. 2) v. ÎMPRICINAT. /pricină + suf. ~aș

pricinaș m. cel ce caută pricină.

împricinat, ~ă smf, a [At: (a. 1839) URICARIUL XIV, 216 / V: (înv) pricinat / Pl: ~ați, ~e / E: împricina] 1-2 (Persoană) care este acuzată într-un proces. 3-4 (Persoană) care participă la un proces. 5-6 (Pex) (Persoană) învinuită de ceva.

Ortografice DOOM

pricinaș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricinași; adj. f., s. f. pricinașă, art. pricinașa, pl. pricinașe

pricinaș (pop.) adj. m., s. m., pl. pricinași; adj. f., s. f. pricinașă, art. pricinașa, pl. pricinașe

pricinaș s. m., adj. m., pl. pricinași; f. sg. pricinașă, g.-d. art. pricinașei, pl. pricinașe

Sinonime

PRICINAȘ adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.

PRICINAȘ s., adj. v. acuzat, inculpat, împricinat, învinuit, pârât.

pricinaș adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU.

pricinaș s., adj. v. ACUZAT. INCULPAT. ÎMPRICINAT. ÎNVINUIT. PÎRÎT.

Intrare: pricinaș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricinaș
  • pricinașul
  • pricinașu‑
plural
  • pricinași
  • pricinașii
genitiv-dativ singular
  • pricinaș
  • pricinașului
plural
  • pricinași
  • pricinașilor
vocativ singular
  • pricinașule
  • pricinașe
plural
  • pricinașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pricinaș, pricinașisubstantiv masculin
pricinașă, pricinașesubstantiv feminin

  • 1. Om certăreț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: arțăgos certăreț cârcotaș gâlcevitor scandalagiu
  • 2. Acuzat, făptaș, inculpat, pârât, vinovat, împricinat, învinuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acuzat făptaș inculpat pârât vinovat împricinat învinuit
    • format_quote Se aflau alți pricinași care așteptau în picioare... strigarea aprozilor. SADOVEANU, Z. C. 81. DLRLC
    • format_quote Pricinașii lăsaseră drumurile judecății și buna înțelegere domnea între toți poporenii. ANGHEL-IOSIF, C. L. 178. DLRLC
    • format_quote Pricinașii au trebuit să se supună la judecata împărătesei. RETEGANUL, P. IV 32. DLRLC
    • format_quote Dar fugăritul degeaba aștepta minunea să vadă găsindu-se adevăratul pricinaș. POPA, V. 89. DLRLC
etimologie:
  • Pricină + -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.