PRICINAȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f. 1. Persoană care caută pricină; certăreț, gîlcevitor. ◊ (Adjectival) Măriuca lui moș Andrei ne e arătată ca femeie pricinașă. CĂLINESCU, I. C. 19. Oamenii sînt răi și pricinași în Podeni. CARAGIALE, O. I 284. 2. Persoană implicată într-un proces; împricinat. Se aflau alți pricinași care așteptau în picioare... strigarea aprozilor. SADOVEANU, Z. C. 81. Pricinașii lăsaseră drumurile judecății și buna înțelegere domnea între toți poporenii. ANGHEL-IOSIF, C. L. 178. Pricinașii au trebuit să se supună la judecata împărătesei. RETEGANUL, P. IV 32. ♦ (Rar) Făptuitor; vinovat. Dar fugăritul degeaba aștepta minunea să vadă găsindu-se adevăratul pricinaș. POPA, V. 89.