11 definiții pentru pravoslavnic (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ.

PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ.

PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -e, adj. (Învechit) Care ține de religia ortodoxă, care aparține acestei confesiuni; ortodox. Călugări din toate lavrele crești- nității pravoslavnice au trecut pe aici. GALACTION, O. I 221. Puișor le făcuse încă o dată să renunțe la ghidul acesta pios, de pravoslavnică înfrățire. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 11. Nu crez să fi fost creștin pravoslavnic, că, de-ar fi fost creștin, nu s-ar fi însurat în postul mare. HASDEU, I. V. 40. ◊ Biserică pravoslavnică = biserica creștină răsăriteană, biserica ortodoxă. ♦ (Substantivat) Fig. Credincios, cuvios, smerit; p. ext. bigot. (Ironic) Acesta-i pravoslavnicul cel de socru, sosit înadins de la Ierusalim pentru ca să realizeze toate dorințile tale? ALECSANDRI, T. 1272.

PRAVOSLÁVNIC ~că (~ci, ~ce) pop. 1) Care ține de biserica răsăriteană; propriu bisericii creștine răsăritene; ortodox. 3) și substantival Care se conformează practicilor religiei ortodoxe. /<sl. pravoslavinu

pravoslavnic a. și m. ortodox: Pravoslavnica Mărturisire a lui Petre Movilă. [Slav. PRAVOSLAVĬNŬ, lit. de dreaptă opiniune].

pravoslávnic, -ă adj. (vsl. pravo-slavĭnŭ, d. pravo, drept, și slava, glorie, slavă, opiniune; rus. pravoslávnyĭ). Ortodox.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice

pravoslávnic adj. m., s. m. (sil. mf. -slav-), pl. pravoslávnici; f. sg. pravoslávnică, pl. pravoslávnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRAVOSLÁVNIC adj. v. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, ortodox, pios, preacredincios, religios, smerit.

PRAVOSLÁVNIC adj., s. v. bigot, fanatic, habotnic.

pravoslavnic adj. v. CREDINCIOS. CUCERNIC. CUVIOS. EVLAVIOS. ORTODOX. PIOS. PREACREDINCIOS. RELIGIOS. SMERIT.

pravoslavnic adj., s. v. BIGOT. FANATIC. HABOTNIC.

Intrare: pravoslavnic (s.m.)
pravoslavnic substantiv masculin
  • silabație: -slav-
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pravoslavnic
  • pravoslavnicul
  • pravoslavnicu‑
plural
  • pravoslavnici
  • pravoslavnicii
genitiv-dativ singular
  • pravoslavnic
  • pravoslavnicului
plural
  • pravoslavnici
  • pravoslavnicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)