11 definiții pentru prăpăstios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂPĂSTIÓS, -OÁSĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adânc, de netrecut, de neînvins. 2. Fig. Năprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Înspăimântător, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neînchipuit; ciudat, bizar, năstrușnic. ♦ Bazat pe închipuire; plăsmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai în rău, care are numai gânduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prăpastie + suf. -os.

PRĂPĂSTIÓS, -OÁSĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adânc, de netrecut, de neînvins. 2. Fig. Năprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Înspăimântător, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neînchipuit; ciudat, bizar, năstrușnic. ♦ Bazat pe închipuire; plăsmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai în rău, care are numai gânduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prăpastie + suf. -os.

PRĂPĂSTIÓS, -OÁSĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre locuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte; rîpos. Malurile prăpăstioase se-nălțau acum drept și gorunii cei străvechi se suiau parcă pînă la cer. SADOVEANU, O. VII 39. Nici prin vis piciorul nu mi-a călcat prin asemenea prăpăstioase locuri. ODOBESCU, S. III 77. ♦ Fig. Adînc, de netrecut, de neînvins. Era o prăpăstioasă deosebire de idei și de simțiri. HOGAȘ, DR. II 43. 2. Fig. Năprasnic, vijelios. în acea fugă prăpăstioasă turcii semănată drunml cu armele lor. BĂLCESCU, O. II 120. ◊ (Adverbial) Uraganele umplură jgheaburile largi ale munților și, ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale. HOGAȘ, M. N. 175. ♦ Care umple de spaimă, înspăimîntător, groaznic. Namila venea prăpăstioasă, întărîtată și de rană și de larma crescîndă. GALACTION, O. I 50. Tresărea ca dintr-un vis prăpăstios.. VLAHUȚĂ, la TDRG. 3. De necrezut, de neînchipuit. A spune lucruri prăpăstioase. 4. (Despre persoane) Care vede lucrurile numai în rău, se așteaptă totdeauna la rău; pesimist. Sînt oameni... bicisnici și prăpăstioși, care pentr-un lucru de nimic gem și se vaită cît îi ia gura. VLAHUȚĂ, O. A. 430. – Pronunțat: -ti-os.

PRĂPĂSTIÓS ~oásă (~óși,~oáse) 1) (despre relief) Care are (multe) prăpăstii. 2) Care înspăimântă tare; groaznic. 3) fig. Care surprinde prin caracterul său neașteptat și neobișnuit; bizar; năstrușnic; ciudat. 4) (despre persoane) Care vede lucrurile numai în rău. [Sil. -ti-os] /prăpastie + suf. ~os

prăpăstios a. 1. plin de prăpăstii: stânci prăpăstioase; 2. fig. năpraznic, precipitat: în acea fugă prăpăstioasă BĂLC.

prăpăstiós, -oásă adj. (d. prăpastie). Plin de prăpastiĭ: locurĭ prăpăstioase. Fig. Iron. Care spune prăpăstiĭ, enormitățĭ. Fugă prăpăstioasă, fugă grozavă. V. abisal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăpăstiós (-ti-os) adj. m., pl. prăpăstióși; f. prăpăstioásă, pl. prăpăstioáse

prăpăstiós adj. m. (sil. -ti-os), pl. prăpăstióși; f. sg. prăpăstioásă, pl. prăpăstioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂPĂSTIÓS adj. v. abrupt.

PRĂPĂSTIÓS adj. v. năprasnic, neașteptat, neprevăzut, precipitat, vertiginos.

PRĂPĂSTIOS adj. abrupt, drept, perpendicular, pieptiș, pieziș, priporos, rîpos, vertical, (rar) prăpăstuit, priporît, (pop.) oblu, (reg.) ponciș, prăvălat, prăvălatic, rîpit, rîpuros, țărmuros, (prin Transilv.) priporiu, (prin Bucov.) pripos, (înv.) măluros, străminos. (Peretele ~ al muntelui.)

prăpăstios adj. v. NĂPRASNIC. NEAȘTEPTAT. NEPREVĂZUT. PRECIPITAT. VERTIGINOS.

Intrare: prăpăstios
prăpăstios adjectiv
  • silabație: -ti-os
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăpăstios
  • prăpăstiosul
  • prăpăstiosu‑
  • prăpăstioa
  • prăpăstioasa
plural
  • prăpăstioși
  • prăpăstioșii
  • prăpăstioase
  • prăpăstioasele
genitiv-dativ singular
  • prăpăstios
  • prăpăstiosului
  • prăpăstioase
  • prăpăstioasei
plural
  • prăpăstioși
  • prăpăstioșilor
  • prăpăstioase
  • prăpăstioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)