vertiginos, ~oasă [At: SION, P. 342 / Pl: ~oși, ~oase / E: fr vertigineux, lat vertiginosus, -a, -um] 1 a Amețitor (1). 2-3 a, av (Care se petrece) extrem de repede. 3-4 av, a (În mod) impetuos.

vertiginos, -oasă adj. Care se petrece foarte repede, cu mare iuțeală, care se succedă cu rapiditate, cu mare viteză. O succesiune vertiginoasă de evenimente neplăcute îi dăduse viața peste cap. ◊ (adv.) Sania aluneca vertiginos peste întinderile albe. • pl. -oși, -oase. /<fr. vertigineux, lat. vertiginōsus, -a, -um.

VERTIGINOS, -OASĂ, vertiginoși, -oase, adj. Care se produce, se mișcă, se succedă foarte repede. Mihai se sili să asculte această vertiginoasă... disertație de geografie. C. PETRESCU, Î. I 7. În industriile celelalte s-a înaintat cu pași vertiginoși. SAHIA, U.R.S.S. 94. E un moment de repaus binefăcător în mijlocul vertiginoasei călătorii. CARAGIALE, O. III 251. ◊ (Adverbial) Un expres taie bezna vertiginos. C. PETRESCU, S. 59. Vertiginos i s-a depănat prin minte tot romanul. POPA, V 229.

VERTIGINOS, -OASĂ adj. Foarte rapid, care se petrece cu mare iuțeală. [< lat. vertiginosus, cf. fr. vertigineux].

VERTIGINOS, -OASĂ adj. care se produce cu mare iuțeală, foarte rapid. (< fr. vertigineux, lat. vertiginosus)

VERTIGINOS ~oasă (~oși, ~oase) și adverbial (despre fenomene, acțiuni) Care se produce cu iuțeală; care are viteză foarte mare; fulgerător. /<fr. vertigineux

vertiginos a. amețitor: iuțeală vertiginoasă.

*vertiginós, -oásă adj. (lat. vertiginosus, d. vertigo, -iginis, învîrtire, amețeală). Amețitor: înălțime, ĭuțeală vertiginoasă. Adv. Trenu înainta vertiginos.

vertiginos adj. m., pl. vertiginoși; f. vertiginoasă, pl. vertiginoase

vertiginos adj. m., pl. vertiginoși; f. vertiginoasă, pl. vertiginoase

vertiginos adj. m., pl. vertiginoși; f. sg. vertiginoasă, pl. vertiginoase

VERTIGINOS adj. 1. precipitat, (fig.) prăpăstios, vijelios. (O coborâre ~oasă.) 2. amețitor, fulgerător, precipitat. (O cădere ~oasă în gol.)

VERTIGINOS adj. 1. precipitat, (fig.) prăpăstios, vijelios. (O coborîre ~.) 2. amețitor, fulgerător, precipitat. (O cădere ~.)