7 definiții pentru prăjire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂJÍRE, prăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăji și rezultatul ei. – V. prăji.

PRĂJÍRE, prăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăji și rezultatul ei. – V. prăji.

prăjire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: prăji] 1 Preparare a unui aliment sub acțiunea focului, de obicei în grăsime încinsă Si: prăjit1 (1). 2 Expunere îndelungată la soare sau la căldura focului Si: prăjit1 (2). 3 (Teh) Operație de încălzire a unor minereuri sau a unor produse metalurgice, la temperaturi inferioare temperaturii lor de topire, cu scopul de a le usca, de a le purifica sau de a le transforma în alte produse mai ușor de tratat Si: prăjit1 (3). 4 (Gmț) Distrugere prin foc Si: prăjit1 (4). 5 (Rar) Uscare din cauza arșiței Si: prăjit1 (5). 6 (Fig; fam) Păcălire. 7 (Fig; fam) Înșelare.

PRĂJÍRE, prăjiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăji. 1. Frigere, coacere. Prăjirea bucăților de pîine. 2. (Metal.) Operație metalurgică preliminară la care sînt supuse unele minereuri pentru a le modifica compoziția chimică și a le face mai ușor de tratat prin operații metalurgice ulterioare. Prăjirea concentratelor piritoase.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăjíre s. f., g.-d. art. prăjírii; pl. prăjíri

prăjíre s. f., g.-d. art. prăjírii; pl. prăjíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂJÍRE s. 1. prăjeală. (~ unui aliment.) 2. bronzare, înnegrire, pârlire. (~ cuiva la soare.)

PRĂJIRE s. 1. prăjeală. (~ unui aliment.) 2. bronzare, înnegrire, pîrlire. (~ cuiva la soare.)

Intrare: prăjire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăjire
  • prăjirea
plural
  • prăjiri
  • prăjirile
genitiv-dativ singular
  • prăjiri
  • prăjirii
plural
  • prăjiri
  • prăjirilor
vocativ singular
plural