12 definiții pentru poznaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POZNÁȘ, -Ă, poznași, -e, adj. 1. (Pop. și fam.; despre oameni; adesea substantivat) Care face pozne; care spune glume; (despre manifestări ale oamenilor) care provoacă hazul; glumeț, mucalit, șugubăț, hazos, amuzant. ♦ (Adverbial) În mod interesant, amuzant, nostim. 2. (Rar) Curios, ciudat, straniu. ♦ Care produce neplăceri; buclucaș. – Poznă + suf. -aș.

POZNÁȘ, -Ă, poznași, -e, adj. 1. (Pop. și fam.; despre oameni; adesea substantivat) Care face pozne; care spune glume; (despre manifestări ale oamenilor) care provoacă hazul; glumeț, mucalit, șugubăț, hazos, amuzant. ♦ (Adverbial) În mod interesant, amuzant, nostim. 2. (Rar) Curios, ciudat, straniu. ♦ Care produce neplăceri; buclucaș. – Poznă + suf. -aș.

POZNÁȘ, -Ă, poznași, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care face pozne, spune glume (v. hazliu, glumeț); (despre faptele sau spusele oamenilor) care provoacă hazul. Nu mai vine lupul, moș Nichifor?Apoi, na; ești de tot poznașă și d-ta; prea des vrei să vie, că doar nu-i de tot copacul cîte un lup. CREANGĂ, P. 121. Dar poznașă mai ești la vorbă! Vorbești numai în tîlcuri, să nu te mai priceapă nimeni. ȘEZ. I 100. ◊ (Adverbial) Pe fața înspăimîntată trecu o lumină de bucurie, pe cînd boierul zîmbea poznaș. SADOVEANU, O. I 288. ◊ (Substantivat) Doamne, mare poznaș îi, cît îi de bătrîn. ALECSANDRI, T. 215. 2. Curios, ciudat. Mult mai bine era de nu vedeam un așa poznaș de tron. ISPIRESCU, U. 94. Purta o cușcă cu iepurași de casă., vînat rar în țară la noi și botezat în codicele civil... cu numele poznaș de lapini ținuți pe lîngă casă. ODOBESCU, S. III 212. ♦ Care produce neplăceri; buclucaș. În ziua aceea eram goniți de o soartă poznașă care avea de gînd să ne prifacă în antropofagi. ALECSANDRI, C. 38.

POZNÁȘ ~ă (~i, ~e) și substantival pop. fam. 1) (despre oameni sau despre manifestări ale lor) Care stârnește râsul; plin de haz; amuzant; hazliu; nostim. 2) Care iese din comun (prin felul lui de a fi); straniu; bizar; ciudat. Expunea niște idei ~e. 3) Care se ține de pozne; pus pe șotii; șotios; năzbâtios; nebunatic; drăcos. /poznă + suf. ~aș

poznaș a. și m. Mold. 1. păcăliciu, caraghios: poznașa asta de lume AL. 2. care joacă feste altuia.

poznáș, -ă adj. (d. poznă). Care face pozne, ghiduș, glumeț, comic. Care poate oferi surprize neplăcute: încet cu acest cal, că-ĭ cam poznaș. – Și poznít (est).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poznáș (pop., fam.) adj. m., pl. poznáși; f. poznáșă, art. poznáșa, pl. poznáșe

poznáș adj. m., pl. poznáși; f. sg. poznáșă, pl. poznáșe

poznaș, pl. poznași, f. poznașă, pl. poznașe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POZNÁȘ adj. v. amuzant, bizar, ciudat, comic, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, hazliu, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, nostim, original, paradoxal, singular, straniu, vesel.

POZNÁȘ adj., s. 1. adj. v. glumeț. 2. adj. v. ștrengar. 3. adj., s. v. nebunatic.

poznaș adj. v. AMUZANT. BIZAR. CIUDAT. COMIC. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. HAZLIU. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUȘNIC. NEOBIȘNUIT. NOSTIM. ORIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU. VESEL.

POZNAȘ adj., s. 1. adj. glumeț, hazliu, vesel, (pop. și fam.) ghiduș, hîtru, mehenghi, mucalit, ștrengar, șugubăț, (înv. și reg.) șăgaci, (reg., mai ales în Mold.) șăgalnic, (reg.) pozneț, snovos, (Mold.) chisnovat, (Olt.) potcaș, (prin Mold.) prujalnic, prujitor, (prin Olt.) snovelnic, (prin Transilv.) șăncăleț, șăncălos, șodoman, (prin Transilv. și Olt.) șodos, (prin Transilv.) șolomeț, (prin Bucov. și Mold.) șotelnic, (Bucov.) șotios, (Mold.) tămășalnic, (prin Olt.) zgondos, (înv.) poznatec, poznit, zefliu. (E un om tare ~!) 2. adj. drăcos, ștrengar. (Un copil ~.) 3. adj., s. nebunatic, ștrengar, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai ești!)

Intrare: poznaș
poznaș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poznaș
  • poznașul
  • poznașu‑
  • poznașă
  • poznașa
plural
  • poznași
  • poznașii
  • poznașe
  • poznașele
genitiv-dativ singular
  • poznaș
  • poznașului
  • poznașe
  • poznașei
plural
  • poznași
  • poznașilor
  • poznașe
  • poznașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)