18 definiții pentru straniu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRANIU, -IE, stranii, adj. (Adesea adverbial) Care iese din comun, care șochează prin aspect, manifestări etc.; neobișnuit, ciudat, bizar. – Din it. stranio. Cf. it. strano.

straniu, ~ie [At: HELIADE, D. I. 17/18 / Pl: ~ii, (îvr) ~ie sf / E: it stranio] 1-2 a, av Ciudat (3). 3 sn Ceea ce iese din comun în raport cu altceva.

STRANIU, -IE, stranii, adj. (Livr.; adesea adverbial) Care iese din comun, care șochează prin aspect, manifestări etc.; neobișnuit, ciudat, bizar. – Din it. stranio. Cf. it. strano.

STRANIU, -IE, stranii, adj. Care iese din comun, greu de explicat, neînțeles, ciudat, bizar. Cu un zîmbet straniu pe buze, își porni și Tomșa trîmba lui de călăreți. SADOVEANU, O. VII 12. În glasul ei straniu i se părea că vibrează o vrajă nouă, ca și cum de ieri pînă azi s-ar fi schimbat și s-ar fi împlinit. REBREANU, P. S. 167. În cea oglindă mișcătoare Vrei să privești un straniu joc, O apă vecinic călătoare Sub ochiul tău rămas pe loc? EMINESCU O. I 228. Ce stranie ființă!... aș crede c-am visat, De n-aș vedea în mînă-mi cununa ce mi-a dat. ALECSANDRI, T. II 207. ◊ (Adverbial) Văzut-ai cît de straniu privesc la vii groparii? LESNEA, C. D. 51. Ochii negri care ardeau straniu. REBREANU, R. I 94. Miez de noapte bate, straniu răspunzînd din stîncă-n stîncă. IOSIF, PATR. 62.

STRANIU, -IE adj. (adesea adv.) Ciudat, neobișnuit, bizar. [Pron. -niu. / < it. stranio].

STRANIU, -IE adj. (și adv.) ciudat, neobișnuit, bizar. (< it. stranio)

STRANIU ~e (~i) Care șochează prin felul său de a fi; ieșit din comun; ciudat; anapoda; bizar. Om ~. Purtare ~e. [Sil. -niu] /<it. stranio

straniu a. ciudat: o stranie ființă AL. [Cf. străin].

*strániŭ, -ĭe adj. (fr. étrange, d. lat. ex-tráneus, străin; it strano, straniŭ). Curios, bizar, neînțeles cĭudat: om lucru straniŭ. Adv. A te purta straniŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

straniu1 [niu pron. nĭu] adj. m., f. stranie (desp. -ni-e); pl. m. și f. stranii, art. m. straniii (desp. -ni-ii)

+straniu2 [niu pron. nĭu] s. n.

straniu [niu pron. nĭu] adj. m., f. stranie (-ni-e); pl. m. și f. stranii

straniu adj. m. [-niu pron. -niu], f. stranie (sil. -ni-e); pl. m. și f. stranii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRANIU adj. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, (livr.) abracadabrant, (rar) străin, (pop.) pidosnic, pocit, poznaș, (Mold.) deșănțat, (Transilv., Ban. și Olt.) șod, (înv.) ciudos, (grecism înv.) paraxin, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) fistichiu, întors, sucit, trăsnit. (Ce chestie ~!)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

strániu (-ie), adj. – Neobișnuit. It. stranio.

Intrare: straniu
straniu adjectiv
  • pronunție: stranĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • straniu
  • straniul
  • straniu‑
  • stranie
  • strania
plural
  • stranii
  • straniii
  • stranii
  • straniile
genitiv-dativ singular
  • straniu
  • straniului
  • stranii
  • straniei
plural
  • stranii
  • straniilor
  • stranii
  • straniilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

straniu, stranieadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care iese din comun, care șochează prin aspect, manifestări etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cu un zîmbet straniu pe buze, își porni și Tomșa trîmba lui de călăreți. SADOVEANU, O. VII 12. DLRLC
    • format_quote În glasul ei straniu i se părea că vibrează o vrajă nouă, ca și cum de ieri pînă azi s-ar fi schimbat și s-ar fi împlinit. REBREANU, P. S. 167. DLRLC
    • format_quote În cea oglindă mișcătoare Vrei să privești un straniu joc, O apă vecinic călătoare Sub ochiul tău rămas pe loc? EMINESCU O. I 228. DLRLC
    • format_quote Ce stranie ființă!... aș crede c-am visat, De n-aș vedea în mînă-mi cununa ce mi-a dat. ALECSANDRI, T. II 207. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Văzut-ai cît de straniu privesc la vii groparii? LESNEA, C. D. 51. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Ochii negri care ardeau straniu. REBREANU, R. I 94. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Miez de noapte bate, straniu răspunzînd din stîncă-n stîncă. IOSIF, PATR. 62. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.