16 definiții pentru pontator (miză)
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PONTATOR2, pontatori, s. m. Persoană care pontează2 bani la jocurile de noroc; pont1, pontaș2. – Ponta2 + suf. -tor.
PONTATOR2, pontatori, s. m. Persoană care pontează2 bani la jocurile de noroc; pont1, pontaș2. – Ponta2 + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
pontator3, ~oare a [At: VÂN. PESC. iulie 1960, 5 / Pl: ~i, ~oare / E: ponta3 + -tor] (D. câini de vânătoare) Care pontează3 (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pontator1 sm [At: NEGRUZZI, S. I, 86 / V: (înv) ~tăt~ / Pl: ~i / E: ponta1 + -tor] (La jocuri de noroc) Persoană care pontează1 (1) Si: pont1, (rar) pontagiu, (înv) pontaș2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PONTATOR, pontatori, s. m. 1. Persoană care înregistrează într-o întreprindere prezența muncitorilor la locul de muncă sau cantitatea produselor efectuate într-un anumit interval de timp. Moise, îl întrebă brigadierul, tu ești pontator... Cît zici tu că poate întoarce brigada noastră în toată campania? MIHALE, O. 20. 2. Persoană care pontează bani la jocurile de noroc (în special la cărți). Bancherul avea noroc, grămada de bani creștea dinaintea lui, pontatorii erau fierți. VLAHUȚĂ, O. A. III 170. Începu a lua seama pontatorilor săi și îi văzu că umblau cu furat. NEGRUZZI, S. I 86.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PONTATOR, -OARE s.m. și f. 1. Cel care înregistrează prezența muncitorilor la lucru sau cantitatea produselor realizate într-un anumit timp. 2. Cel care pontează la jocul de cărți. [< ponta + -tor, după fr. pointeur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PONTATOR1 s. m. cel care pontează la jocurile de noroc; pont. (după fr. pointeur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PONTATOR3, -OARE adj. (despre câini) care pontează3. (< ponta3 + -tor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PONTATOR2 ~i m. (la jocurile de noroc) Persoană care pontează. /a ponta + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pontator m. cel ce pontează.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pontător sm vz pontator1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pontator s. m., pl. pontatori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pontator s. m., pl. pontatori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pontator s. m., pl. pontatori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PONTATOR s. v. pont.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PONTATOR s. pont, (rar) pontagiu, (înv.) pontaș. (~ la unele jocuri de noroc.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
pontator, pontatori s. m. v. pontagiu.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
pontator, pontatorisubstantiv masculin pontatoare, pontatoaresubstantiv feminin
-
- Bancherul avea noroc, grămada de bani creștea dinaintea lui, pontatorii erau fierți. VLAHUȚĂ, O. A. III 170. DLRLC
- Începu a lua seama pontatorilor săi și îi văzu că umblau cu furat. NEGRUZZI, S. I 86. DLRLC
-
etimologie:
- Ponta + sufix -tor. DEX '09 DN