11 definiții pentru pomăzui
din care- explicative (3)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pomăzui vt [At: CORESI, L. 412/3 / Pzi: ~esc / E: slv помазати] (Înv) 1 A mirui1 clerici, domnitori etc. 2 (Pex) A boteza. 3 A consfinți.
POMĂZUI, pomăzuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A învesti (un domnitor) în funcție, prin ungere cu mir; a mirui. Înalt-preasfințitul Teoctist... a ieșit la direptate să pomăzuiască pe vodă Ștefan. SADOVEANU, F.J. 14. 2. A boteza. Nu-i mai ajunge tu să-mi pomăzuiești băietul. CONTEMPORANUL, VII 501.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de tavi
- acțiuni
pomăzuĭésc v. tr. (vsl. po-mazati, a unge, d. mazati, a unge; bg. po-mazvam, rus. po-mázatĭ, a unge la botez, mázatĭ, a unge, mazĭ, unsoare. V. mînjesc). Rar. Ung pe cap. Fig. Consacrez, confirm, întăresc. V. miruĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pomăzui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pomăzuiesc, 3 sg. pomăzuiește, imperf. 1 pomăzuiam; conj. prez. 1 sg. să pomăzuiesc, 3 să pomăzuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pomăzui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pomăzuiesc, imperf. 3 sg. pomăzuia; conj. prez. 3 să pomăzuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pomăzui (a învesti în funcție, a boteza) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pomăzuiesc, imperf. 3 sg. pomăzuia; conj. prez. 3 sg. și pl. pomăzuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pomăzuesc, -uiască 3 conj., -iuam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POMĂZUI vb. v. mirui, unge.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pomăzui vb. v. MIRUI. UNGE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pomăzui (-uiesc, pomăzuit), vb. – 1. A unge. – 2. A consacra, a unge. Sl. pomazati (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 88), cf. maslu. – Der. pomazanic, adj. (înv., închinat), din sl. pomazanikŭ; pomazanie, s. f. (consacrare), din sl. pomazanije; pomăzuitură, s. f. (înv., pămătuf de bumbac pentru uns).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pomăzui, pomăzuiesc, vb. IV (înv.) 1. (despre clerici, domnitori etc.) a mirui, a boteza. 2. a consfinți, a consacra.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|