19 definiții pentru polieleu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLIELEU, polieleuri, s. n. Cântare bisericească ortodoxă intercalată în slujba utreniei la anumite sărbători. [Pr.: -li-e-] – Din sl. polielei.

POLIELEU, polieleuri, s. n. Cântare bisericească ortodoxă intercalată în slujba utreniei la anumite sărbători. [Pr.: -li-e-] – Din sl. polielei.

polieleu1 sn [At: PRAV. GOV. 155v/4 / V: (rar) ~ileu, ~leleu / P: ~li-e~ / Pl: ~eie, ~ri / E: slv полиѥлей] Cântare bisericească alcătuită din anumiți psalmi, care se execută în biserica ortodoxă la unele sărbători, în timpul utreniei, înaintea liturghiei etc.

polieleu2 s [At: CIHAC, II, 689 / P: ~li-e~ / Pl: nct / E: ngr πολυέλαιος] (Înv) Candelabru. corectat(ă)

POLIELEU s. n. Cîntare bisericească (psalmii 134 și 135) la creștinii ortodocși. Spune-i c-am zis eu c-are slujbă mare și cu polieleu. CONTEMPORANUL, III 554. Pronunțat: -li-e-. – Variantă: polileu s. n.

polieleu n. termen bisericesc: nume dat la doi psalmi (134 și 135) ce se cântă la biserică. [Gr. mod.: lit. prea milostiv].

POLILEU s. n. v. polieleu.

poleléŭ și poliléŭ și (maĭ vechĭ) polieléŭ n., pl. eĭe saŭ eurĭ (ngr. și vgr. polyéleos, foarte milostiv). Cîntarea din aintea liturghiiĭ la sărbătorile marĭ (numele psalmilor 134 și 135, dintre care în biserică se cîntă primu, ĭar în mînăstirĭ amîndouă): clopotu suna de poleleŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!polieleu (desp. -li-e-) s. n., art. polieleul; pl. polieleuri

!polieleu (-li-e-) s. n., art. polieleul; pl. polieleie/polieleuri

polieleu s. n. (sil. -li-e-), art. polieleul; pl. polieleie/polieleuri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

polieleu (polieleie), s. n. – Candelabru. Ngr. πολυέλαιος.

polieleu (polieleie), s. n. – Nume special dat psalmilor 134 și 135. – Var. polileu. Mgr. πολυέλεος „foarte milostiv”.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

polieleu, polieleie, s.n. (înv.) candelabru.

polieleu (Biz.) (< adj., gr. μολυέλεος [sc. φαλμός], „preamilostiv”), cântare al cărei text este alcătuit din psalmii1 134 și 135, care se cântă la utrenia* praznicelor și sfinților cu polieleu. Denumirea de p. provine de la cuvântul „milă” (ἔλεος), care se repetă des în psalmul 135 („că în veac este mila lui”: ὄτι εἰς τòν αἰῶνα τò ἔλεος αὐτοῦ). precum și de la faptul că în timpul acestei cântări toate candelele pline cu untdelemn (ἐλαία, ἔλαιον) sunt aprinse.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

polileu, polilee s. n. Cântare bisericească din cadrul utreniei la sărbătorile mari după catisme și înainte de mărimuri, reprezentând psalmii 134 și 135 ai lui David și având semnificația „multă milă” (refrenul psalmului 135). [Var.: poleleu, polieleu s. n.] – Din sl. polieleĭ.

Intrare: polieleu
polieleu1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: po-li-e- info
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polieleu
  • polieleul
  • polieleu‑
plural
  • polieleie
  • polieleiele
genitiv-dativ singular
  • polieleu
  • polieleului
plural
  • polieleie
  • polieleielor
vocativ singular
plural
polieleu2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: po-li-e- info
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polieleu
  • polieleul
  • polieleu‑
plural
  • polieleuri
  • polieleurile
genitiv-dativ singular
  • polieleu
  • polieleului
plural
  • polieleuri
  • polieleurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polileu
  • polileul
  • polileu‑
plural
  • polileuri
  • polileurile
genitiv-dativ singular
  • polileu
  • polileului
plural
  • polileuri
  • polileurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

polieleu, polieleie / polieleu, polieleurisubstantiv neutru

  • 1. Cântare bisericească ortodoxă intercalată în slujba utreniei la anumite sărbători. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Spune-i c-am zis eu c-are slujbă mare și cu polieleu. CONTEMPORANUL, III 554. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.