11 definiții pentru plăsmui plăzmui

PLĂSMUÍ, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice. [Var.: plăzmuí vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui.

PLĂSMUÍ, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui. 2. A inventa, a născoci, a scorni. 3. A falsifica, a contrazice. [Var.: plăzmuí vb. IV] – Plasmă (înv. „creare, alcătuire” < ngr.) + suf. -ui.

PLĂSMUÍ, plăsmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a produce, a da ființă. Cît de frumoasă te-ai gătit, Naturo, tu!... Aș vrea să plîng de fericit. Că pot să văd ce-ai plăsmuit! COȘBUC, P. I 176. 4 Refl. pas. Numai în această Italie a putut să se plăsmuiască «Divina Comedia». GHEREA, ST. CR. II 75. 2. A inventa, a născoci, a scorni. Și-au adus aminte de întîmplări trecute și au plăsmuit întîmplări viitoare. PETRESCU, C. V. 372. Un mincinos vestit De la sine așa mare minciună a plăsmuit. PANN, N. H. 76. 3. A falsifica. A venit însă vremea... să facem lumină, arătînd nu numai că sînt mincinoase acele cărți, dar dovedind cine le-a plăsmuit, ca să-și ieie pedeapsa. SADOVEANU, Z. C. 240.

plăsmuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiésc, imperf. 3 sg. plăsmuiá; conj. prez. 3 să plăsmuiáscă

PLĂSMUÍ vb. 1. a afla, v. inventa. 2. v. scorni. 3. v. alcătui. 4. v. falsifica.

A PLĂSMUÍ ~iésc tranz. 1) A produce în urma unui efort (fizic sau intelectual) susținut; a crea; a realiza. 2) (planuri, idei, gânduri) A-și reprezenta în minte; a-și schița în gând; a urzi; a plămădi. 3) (acțiuni, adevăruri etc.) A prezenta drept veritabil, denaturând în mod intenționat; a contraface; a falsifica. /Din plasmă

plăsmuì v. 1. a crea: închipuirea își plăsmuește vedenii cobitoare OD.; 2. a inventa (cu o nuanță de fals). [Din învechitul plasmă, creatură = gr. mod. PLASMA].

plăsmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiesc, conj. plăsmuiască)

PLĂZMUÍ vb. IV v. plăsmui.

PLĂZMUÍ vb. IV v. plăsmui.

plăzmuĭésc v. tr. (ngr. și vgr. plásma, creatură, d. vgr. plásso, creez, inventez. V. plastic). Creez, inventez. Inventez, ticluĭesc, falsific: a plăzmui o mincĭună, un certificat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

plăsmuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plăsmuiésc, imperf. 3 sg. plăsmuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. plăsmuiáscă

PLĂSMUI vb. 1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 2. a inventa, a născoci, a scorni, a ticlui, (pop.) a scoate, a stîrni, (reg.) a scornoci, (înv.) a băsni, (fig.) a țese, a urzi, (fig. rar) a tăia, (fig. înv.) a ascuți. (A ~ ceva pe socoteala cuiva.) 3. a alcătui, a concepe, a întocmi, a realiza, (fig.) a urzi. (A ~ o colecție de folclor.) 4. a contraface, a falsifica. (A ~ un document.)

Intrare: plăsmui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plăsmui
  • plăsmuire
  • plăsmuit
  • plăsmuitu‑
  • plăsmuind
  • plăsmuindu‑
singular plural
  • plăsmuiește
  • plăsmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plăsmuiesc
(să)
  • plăsmuiesc
  • plăsmuiam
  • plăsmuii
  • plăsmuisem
a II-a (tu)
  • plăsmuiești
(să)
  • plăsmuiești
  • plăsmuiai
  • plăsmuiși
  • plăsmuiseși
a III-a (el, ea)
  • plăsmuiește
(să)
  • plăsmuiască
  • plăsmuia
  • plăsmui
  • plăsmuise
plural I (noi)
  • plăsmuim
(să)
  • plăsmuim
  • plăsmuiam
  • plăsmuirăm
  • plăsmuiserăm
  • plăsmuisem
a II-a (voi)
  • plăsmuiți
(să)
  • plăsmuiți
  • plăsmuiați
  • plăsmuirăți
  • plăsmuiserăți
  • plăsmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • plăsmuiesc
(să)
  • plăsmuiască
  • plăsmuiau
  • plăsmui
  • plăsmuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plăzmui
  • plăzmuire
  • plăzmuit
  • plăzmuitu‑
  • plăzmuind
  • plăzmuindu‑
singular plural
  • plăzmuiește
  • plăzmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plăzmuiesc
(să)
  • plăzmuiesc
  • plăzmuiam
  • plăzmuii
  • plăzmuisem
a II-a (tu)
  • plăzmuiești
(să)
  • plăzmuiești
  • plăzmuiai
  • plăzmuiși
  • plăzmuiseși
a III-a (el, ea)
  • plăzmuiește
(să)
  • plăzmuiască
  • plăzmuia
  • plăzmui
  • plăzmuise
plural I (noi)
  • plăzmuim
(să)
  • plăzmuim
  • plăzmuiam
  • plăzmuirăm
  • plăzmuiserăm
  • plăzmuisem
a II-a (voi)
  • plăzmuiți
(să)
  • plăzmuiți
  • plăzmuiați
  • plăzmuirăți
  • plăzmuiserăți
  • plăzmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • plăzmuiesc
(să)
  • plăzmuiască
  • plăzmuiau
  • plăzmui
  • plăzmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)