38 de definiții pentru pivniță pimniță pefniță pegniță pehniță pemeniță pemiță pemniță pevniță pifniță pigniță pihniță pijmiță pilmiță pilniță pimiță pizmiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pivniță sf [At: CORESI, EV. 400 / V: bimn~, cihn~, pefn~, pegn~, pehn~ (Pl: pehniți), pemen~, pemi~, pemn~ (Pl: pemniți), pevni~, (Pl: pevniți), pifn~, (reg) pign~, pihn~ (Pl: pihniți), pijn~, pilni~ (Pl: pilniți), pimi~ (Pl: pimiți), pimn~, pizmi~ (Pl: pizmiți) / Pl: ~țe, (pop) ~ți, (reg) ~țuri / E: slv пивьница] 1 Încăpere sau grup de încăperi subterane, de obicei zidite dedesubtul unei clădiri, în care se păstrează băuturi, alimente sau diferite materiale (lemn de foc, cărbuni etc.) Si: beci, (reg) zemnic. 2 (Îvr; îs) ~ța mărfurilor Cală. 3 (Rar; d. voce; îe) A ieși (sau a se auzi) ca dintr-o ~ A ieși sau a se auzi de departe sau cu timbrul scăzut, profund, grav. 4 (Îe) A vorbi (ca) din ~ A vorbi cu ton scăzut, profund, grav. 5 (Reg) Ghețărie. 6 (Olt; Mun) Magazie. 7 (Reg) Șură. 8 (Olt; Trs) Colibă, bordei, ridicat la câmp, la vie sau la munte și folosit în timpul lucrului ca locuință sau ca loc de pază. 9 (Reg) Prisacă.

PÍVNIȚĂ, pivnițe, s. f. Încăpere sau grup de încăperi subterane, zidite de obicei dedesubtul unei clădiri și destinate depozitării unor materiale (lemne, cărbuni etc.) sau unor produse alimentare; beci. ◊ Expr. A ieși (sau a se auzi) ca din (sau dintr-o) pivniță = (despre voce) a ieși (sau a se auzi) de departe sau cu timbrul scăzut, profund, grav. A vorbi ca din pivniță = a vorbi cu timbrul scăzut, profund, grav. [Var.: (înv. și reg.) pímniță s. f.] – Din sl. pivĭnica.

PÍVNIȚĂ, pivnițe, s. f. Încăpere sau grup de încăperi subterane, zidite de obicei dedesubtul unei clădiri și destinate păstrării unor materiale (lemne, cărbuni etc.) sau unor produse alimentare; beci. ◊ Expr. A ieși (sau a se auzi) ca din (sau dintr-o) pivniță = (despre voce) a ieși (sau a se auzi) de departe sau cu timbrul scăzut, profund, grav. A vorbi ca din pivniță = a vorbi cu timbrul scăzut, profund, grav. [Var.: (înv. și reg.) pímniță s. f.] – Din sl. pivĭnica.

PÍVNIȚĂ, pivnițe, s. f. Încăpere sau grup de încăperi subterane, de obicei zidite dedesubtul unei clădiri și destinate depozitării sau păstrării unor materiale (lemne, cărbuni etc.) ori a unor produse alimentare, vinuri etc. beci. Era o casă veche bătrînească, cu pivnițele de cărămidă boltită. CAMIL PETRESCU, O. I 499. Șoimaru își așeză prietinul pe divanul cu saltea moale de lînă și strigă spre Lie să scoată vin din pivniță. SADOVEANU, O. VII 119. Alături cu bordeiul era subt pămînt o pivniță. EMINESCU, N. 20. Cercam vinul dacă-i rece, Pivnița de-i răcoroasă. ALECSANDRI, P. P. 254.- Variantă: pímniță (DELAVRANCEA, S. 125, TEODORESCU, P. P. 679) s. f.

PÍVNIȚĂ ~e f. Construcție subterană (aparte sau la subsolul unei clădiri) în care se păstrează unele materiale sau produse alimentare; beci. [G.-D. pivniței] /<sl. pivinica

pivniță (pimniță) f. zidire sub pământ unde se ține vin și alte proviziuni. [Slav. PIVNIȚA (din PIVO, băutură)].

pívniță f., pl. e (vsl. pivĭnica, d. pivo, băutură, vin de fructe, pivati, piti, a bea, bg. sîrb. pivnica, rus. pivnica, pol. piw-; bg. sîrb. rus. pol. pívo, bere, sîrb. și piva; ngr. piva). Becĭ, hrubă, galerie săpată în pămînt de păstrat vin, legume ș. a. – Și pimniță. În Oaș pigniță.

pâmniță[1] sf vz pivniță

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de o greșeală de tipar, greu însă de identificat — LauraGellner

pilmiță[1] sf vz pivniță

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

PÍMNIȚĂ s. f. v. pivniță.

PÍMNIȚĂ s. f. v. pivniță.

PÍMNIȚĂ s. f. v. pivniță.

pimnicér, pímniță, V. pivn-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pívniță s. f., g.-d. art. pívniței; pl. pívnițe

pívniță s. f., g.-d. art. pívniței; pl. pívnițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÍVNIȚĂ s. beci, (reg.) bașcă, (prin Mold.) hrubă, (Mold. și Bucov.) pohreb, (prin Mold.) zemnic, (înv., în Transilv., Ban. și prin Mold.) podrum. (Ține alimentele la ~.)

PIVNIȚĂ s. beci, (reg.) bașcă, (prin Mold.) hrubă, (Mold. și Bucov.) pohreb, (prin Mold.) zemnic, (înv., în Transilv., Ban. și prin Mold.) podrum. (Ține alimentele la ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pívniță (pívnițe), s. f.1. Subsol. – 2. Beci. – Var. Munt. pimniță. Sl. pivĭnica, din pivo „băutură” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 260; Conev 83), cf. sb., cr., slov., rus. pivnica, pol. pivnice, mag. pincze.Der. pivnicer, s. m. (chelar); pivnicerit, s. n. (înv., impozit asupra vinurilor stocate în scopuri comerciale).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pívniță, pivnițe, (pemniță), s.f. – Peșteră. ♦ (top.) Pivnița lui Pintea, din vf. Pietrosului: „… ruinele unei pivnițe ce a aparținut haiducului. Se spune că aici ar fi îngropat un vițel de aur” (Odobescu, 1973). – Din sl. pivĭnica (< pivo „băutură, vin de fructe”) (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

pívniță, -e. s.f. – Peșteră. Pivnița lui Pintea, din vf. Pietrosului: „… ruinele unei pivnițe ce a aparținut haiducului. Se spune că aici ar fi îngropat un vițel de aur” (Odobescu 1973). – Din sl. pivĭnica (< pivo „băutură”).

pémniță, pemnițe, s.f. – (dial.) Pivniță: „Io le-am deștis la mniroi la cămară și de-acolo în pemniță...” (Memoria, 2014: 152; Oarța de Sus). – Cf. pivniță, cu vn > mn și cu disimilarea i-i > e-i (Frățilă).

Intrare: pivniță
pivniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pivniță
  • pivnița
plural
  • pivnițe
  • pivnițele
genitiv-dativ singular
  • pivnițe
  • pivniței
plural
  • pivnițe
  • pivnițelor
vocativ singular
plural
pimniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pimniță
  • pimnița
plural
  • pimnițe
  • pimnițele
genitiv-dativ singular
  • pimnițe
  • pimniței
plural
  • pimnițe
  • pimnițelor
vocativ singular
plural
pefniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pegniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pehniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pemeniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pemiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pemniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pevniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pifniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pigniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pihniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pijmiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pilmiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pilniță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pimiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pizmiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.