pivniță sf [At: CORESI, EV. 400 / V: bimn~, cihn~, pefn~, pegn~, pehn~ (Pl: pehniți), pemen~, pemi~, pemn~ (Pl: pemniți), pevni~, (Pl: pevniți), pifn~, (reg) pign~, pihn~ (Pl: pihniți), pijn~, pilni~ (Pl: pilniți), pimi~ (Pl: pimiți), pimn~, pizmi~ (Pl: pizmiți) / Pl: ~țe, (pop) ~ți, (reg) ~țuri / E: slv пивьница] 1 Încăpere sau grup de încăperi subterane, de obicei zidite dedesubtul unei clădiri, în care se păstrează băuturi, alimente sau diferite materiale (lemn de foc, cărbuni etc.) Si: beci, (reg) zemnic. 2 (Îvr; îs) ~ța mărfurilor Cală. 3 (Rar; d. voce; îe) A ieși (sau a se auzi) ca dintr-o ~ A ieși sau a se auzi de departe sau cu timbrul scăzut, profund, grav. 4 (Îe) A vorbi (ca) din ~ A vorbi cu ton scăzut, profund, grav. 5 (Reg) Ghețărie. 6 (Olt; Mun) Magazie. 7 (Reg) Șură. 8 (Olt; Trs) Colibă, bordei, ridicat la câmp, la vie sau la munte și folosit în timpul lucrului ca locuință sau ca loc de pază. 9 (Reg) Prisacă.