PIVNIȚĂ, pivnițe, s. f. Încăpere sau grup de încăperi subterane, de obicei zidite dedesubtul unei clădiri și destinate depozitării sau păstrării unor materiale (lemne, cărbuni etc.) ori a unor produse alimentare, vinuri etc. beci. Era o casă veche bătrînească, cu pivnițele de cărămidă boltită. CAMIL PETRESCU, O. I 499. Șoimaru își așeză prietinul pe divanul cu saltea moale de lînă și strigă spre Lie să scoată vin din pivniță. SADOVEANU, O. VII 119. Alături cu bordeiul era subt pămînt o pivniță. EMINESCU, N. 20. Cercam vinul dacă-i rece, Pivnița de-i răcoroasă. ALECSANDRI, P. P. 254.- Variantă: pimniță (DELAVRANCEA, S. 125, TEODORESCU, P. P. 679) s. f.