13 definiții pentru pietriș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIETRIȘ, pietrișuri, s. n. 1. Rocă sedimentară detritică necimentată constituită din diferite fragmente de roci și de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse între 2 mm și circa 70 mm, care se formează pe litoral, în albiile apelor curgătoare, în regiunile ocupate de ghețari etc. 2. Pietriș (1) mai mărunt provenit din albiile râurilor, din cariere sau din piatră sfărâmată, folosit ca agregat în prepararea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc. 3. (Înv. și pop.) Pământ pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. – Piatră + suf. -iș.[1]

  1. În original, incorect: folosit ca agregat în presărarea betoanelor. cata

pietriș sn [At: N. TEST. (1648), 16v/28 / Pl: ~uri / E: piatră + -iș] 1 (Îvp) Pământ, teren pietros, mai rar nisipos, neproductiv, sterp. 2 (Csc) Rocă mobilă construită din fragmente de alte roci și de minerale, cu dimensiunile cuprinse între 2 milimetri și 20 de centimetri, care se formează pe litoralul mării, în albiile râurilor curgătoare, în regiunile ocupate de ghețari etc. Si: prund, prundiș. 3 Pietriș (2) mai mărunt provenit din albiile râurilor, din cariere sau din piatră sfărâmată și folosit la prepararea unor betoane, pentru pietruirea drumurilor, ca material de umplutură.

PIETRIȘ, pietrișuri, s. n. 1. Rocă sedimentară detritică necimentată constituită din diferite fragmente de roci și de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse între 2 mm și circa 70 mm, care se formează pe litoral, în albiile apelor curgătoare, în regiunile ocupate de ghețari etc. 2. Pietriș (1) mai mărunt provenit din albiile râurilor, din cariere sau din piatră sfărâmată, folosit ca agregat în prepararea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc. 3. (Înv. și pop.) Pământ pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. – Piatră + suf. -iș.

PIETRIȘ, pietrișuri, s. n. (Cu sens colectiv) 1. Rocă mobilă constituită din fragmente rotunjite de alte roci; se formează pe litoralul mării, în albiile apelor curgătoare, în regiunile ocupate de ghețari etc. Pe-aici au trecut odată puhoaie. Acum, alb în soare, sclipește pietrișul, Iar Crișul în matca lui leneș se-ntinde, se-ndoaie. BENIUC, V. 99. Drumul... apucă d-a lungul printr-o vale largă, prin care curge, pe o îngustă matcă așternută cu pietriș gros, pîrîul numit Otăsăul. ODOBESCU, S. A. 160. 2. Material pietros avînd granule de formă rotunjită, provenit din albiile rîurilor sau din piatră sfărîmată, folosit ca agregat la prepararea betoanelor, ca materialde pietruire a drumurilor, ca material de umplutură etc. Luneca din cînd în cînd prin mîzgă; dar altfel calea era curată căci pietrișul și năsipul sorbiseră zloata. SADOVEANU, B. 34. Pe pietrișul roșu-n parc zboară pîlcuri frunze roșii. ARGHEZI, V. 34. [Șoseaua își] destinde așternutul său gronțuros de pietriș gălbui peste țarine și livezi. ODOBESCU, S. I 376. 3. Pămînt pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. Locurile rele sînt pămînturile nisipoase și se numesc nisipuri sau pietrișuri ori dealuri goale, dacă sînt pe dealuri. PAMFILE, A. R. 18. Născură din pietriș sterp din arșița zilei și din uscăciunea nopții, flori cu frunze galbene. EMINESCU, N. 28.

PIETRIȘ ~uri n. 1) Rocă sedimentară alcătuită din fragmente rotunjite de roci sau de minerale, care se formează, mai ales, în albiile râurilor sau pe litoral. 2) Pământ neproductiv, acoperit cu astfel de rocă. /piatră + suf. ~iș

pietriș n. 1. grămădire de pietricele pe albiile râurilor sau pe coastele dealurilor; 2. nisip amestecat cu pietricele ce servă la construcțiuni.

pe- (est) și pĭetríș (vest) n., pl. urĭ (d. peatră). Petricele aduse de apă și depuse pe malurĭ (prund) saŭ sfărmăturĭ de peatră întrebuințate la șosele, căĭ ferate ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pietriș (desp. pie-triș) s. n., pl. pietrișuri

pietriș (pie-triș) s. n., pl. pietrișuri

pietriș s. n. (sil. -triș), pl. pietrișuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIETRIȘ s. prund, prundiș, (reg.) prundar, (Ban.) pesac, (Maram. și Transilv.) pisoc, (Transilv., Ban. și Bucov.) șoatăr. (~ din albia unui râu.)

PIETRIȘ s. prund, prundiș, (reg.) prundar, (Ban.) pesac, (Maram. și Transilv.) pisoc, (Transilv., Ban. și Bucov.) șoatăr. (~ din albia unui rîu.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pietriș, (engl.= pebble) dep. sedimentar neconsolidat, cu textură psefitică, alcătuit din fragmente de roci cu dimensiuni cuprinse între 2 și 50 mm și cu grad bun de rulare. P. intră în alcătuirea aluviunilor act., morenelor, unor cordoane litorale și, mai rar, se întâlnesc în dep. vechi. Prin cimentare dau conglomerate.

Intrare: pietriș
  • silabație: pie-triș info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pietriș
  • pietrișul
  • pietrișu‑
plural
  • pietrișuri
  • pietrișurile
genitiv-dativ singular
  • pietriș
  • pietrișului
plural
  • pietrișuri
  • pietrișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pietriș, pietrișurisubstantiv neutru

  • 1. Rocă sedimentară detritică necimentată constituită din diferite fragmente de roci și de minerale rotunjite, cu dimensiunile cuprinse între 2 mm și circa 70 mm, care se formează pe litoral, în albiile apelor curgătoare, în regiunile ocupate de ghețari etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe-aici au trecut odată puhoaie. Acum, alb în soare, sclipește pietrișul, Iar Crișul în matca lui leneș se-ntinde, se-ndoaie. BENIUC, V. 99. DLRLC
    • format_quote Drumul... apucă d-a lungul printr-o vale largă, prin care curge, pe o îngustă matcă așternută cu pietriș gros, pîrîul numit Otăsăul. ODOBESCU, S. A. 160. DLRLC
  • 2. Pietriș mai mărunt provenit din albiile râurilor, din cariere sau din piatră sfărâmată, folosit ca agregat în prepararea betoanelor, ca material de pietruire a drumurilor etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Luneca din cînd în cînd prin mîzgă; dar altfel calea era curată căci pietrișul și năsipul sorbiseră zloata. SADOVEANU, B. 34. DLRLC
    • format_quote Pe pietrișul roșu-n parc zboară pîlcuri frunze roșii. ARGHEZI, V. 34. DLRLC
    • format_quote [Șoseaua își] destinde așternutul său gronțuros de pietriș gălbui peste țarine și livezi. ODOBESCU, S. I 376. DLRLC
  • 3. învechit popular Pământ pietros sau nisipos, neproductiv, sterp. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Locurile rele sînt pămînturile nisipoase și se numesc nisipuri sau pietrișuri ori dealuri goale, dacă sînt pe dealuri. PAMFILE, A. R. 18. DLRLC
    • format_quote Născură din pietriș sterp din arșița zilei și din uscăciunea nopții, flori cu frunze galbene. EMINESCU, N. 28. DLRLC
etimologie:
  • Piatră + sufix -iș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.