12 definiții pentru pierzanie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIERZANIE s. f. (Pop.) 1. Moarte (năprasnică, violentă), ucidere în masă; primejdie de moarte, nenorocire, suferință mare, dezastru, prăpăd. 2. Decădere, degradare (morală); desfrâu, perdiție. – Pierde + suf. -anie.

PIERZANIE s. f. (Pop.) 1. Moarte (năprasnică, violentă), ucidere în masă; primejdie de moarte, nenorocire, suferință mare, dezastru, prăpăd. 2. Decădere, degradare (morală); desfrâu, perdiție. – Pierde + suf. -anie.

pierzanie sf [At: (a. 1840), ap. TDRG / Pl: (rar) ~ii / E: pierde + -anie] 1-2 (Înv) Pieire (1-2). 3 Ucidere în masă Si: masacru, pierzare (3), (înv) piericiune (10), (reg) pieiște (3). 4 (Cu sens atenuat) Primejdie de moarte. 5 Nenorocire. 6 Suferință mare. 7 (Pop) Avort. 8 Decădere morală Si: desfrâu, perdiție, pierzare (14). 9 (Îvr) Pierdere (15).

PIERZANIE s. f. 1. Pierdere de bunuri sau de vieți omenești; dezastru, prăbușire, prăpăd. V. pierdere. Poate ați aflat că și alte oștiri s-au petrecut pe aici, iar acum le albesc ciolanele pe cîmpuri. Pierzania altora au nu v-au dat de gîndit? C. PETRESCU, R. DR. 10. 2. Desperare, durere, suferință. S-a ridicat nenorocitul, luminat în pierzania lui de razele nădejdii. CARAGIALE, O. III 44. 3. Decădere, degradare (fizică și morală); desfrîu, perdiție. Tren de lux... Tren de pierzanie. Plin de jucători de ruletă. SEBASTIAN, T. 205.

PIERZANIE f. pop. Încetare din viață; moarte; pieire. ◊ A duce la ~ a face să ajungă într-o stare de degradare totală. /a (se) pierde + suf. ~anie

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pierzanie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. pierzania (desp. -ni-a), g.-d. pierzanii, art. pierzaniei

pierzanie (pop.) (-ni-e) s. f., art. pierzania (-ni-a), g.-d. pierzanii, art. pierzaniei

pierzanie s. f. (sil. -ni-e), art. pierzania (sil. -ni-a), g.-d. pierzanii, art. pierzaniei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIERZANIE s. v. avort, decedare, deces, dispariție, masacru, măcel, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.

PIERZANIE s. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (~ din înalta societate.)

pierzanie s. v. AVORT. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. MASACRU. MĂCEL. MOARTE. PIEIRE. PRĂPADIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.

Intrare: pierzanie
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pierzanie
  • pierzania
plural
genitiv-dativ singular
  • pierzanii
  • pierzaniei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pierzaniesubstantiv feminin

popular
  • 1. Moarte (năprasnică, violentă), ucidere în masă; primejdie de moarte, nenorocire, suferință mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Poate ați aflat că și alte oștiri s-au petrecut pe aici, iar acum le albesc ciolanele pe cîmpuri. Pierzania altora au nu v-au dat de gîndit? C. PETRESCU, R. DR. 10. DLRLC
    • format_quote S-a ridicat nenorocitul, luminat în pierzania lui de razele nădejdii. CARAGIALE, O. III 44. DLRLC
  • 2. Decădere, degradare (morală). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tren de lux... Tren de pierzanie. Plin de jucători de ruletă. SEBASTIAN, T. 205. DLRLC
etimologie:
  • Pierde + sufix -anie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.