MIROZNĂ, mirozne, s. f. (Reg.) Miros plăcut, mireasmă. – Contaminare între mireasmă și miros.

miroznă sf [At: CREANGĂ, P. 123 / V: ~osnă, ~oaznă / Pl: (rar) ~ne / E: pbl ctm miros + mireasmă] 1 (Mol) Mireasmă (1). 2 (Pop; îe) A-i curge (cuiva) din mână numai ~ A fi îndemânatic, priceput la orice.

MIROZNĂ, (rar) mirozne, s. f. (Reg.) Miros plăcut, mireasmă. – Probabil contaminare între mireasmă și miros.

MIROZNĂ s. f. (Regional) Miros; p. ext. mireasmă. Eu socot că v-a deșteptat mirozna bucatelor... zise răzășul. SADOVEANU, O. VII 65. Uit’ te florile cele frumoase de prin marginea pădurii, cum umplu văzduhul de miroznă. CREANGĂ, O. A. 122. – Variantă: miroaznă s. f.

MIROZNĂ ~e f. reg. Miros plăcut și îmbietor; parfum; aromă; mireasmă. /Probabil contaminare între mireasmă și miros

miroznă f. Mold. mireasmă: florile umplu văzduhul de miroznă CR.

miróznă f., pl. e (d. mireazmă și miros). Est. Mireazmă, parfum, miros delicios.

miroaznă sf vz miroznă

MIROAZNĂ s. f. v. miroznă.

miroznă (reg.) s. f., g.-d. art. miroznei; pl. mirozne

miroznă (reg.) s. f., g.-d. art. miroznei; pl. mirozne

miroznă s. f., g.-d. art. miroznei; pl. mirozne

MIROZNĂ s. v. aromă, balsam, mireasmă, parfum.

miroznă s. v. AROMĂ. BALSAM. MIREASMĂ. PARFUM.

MIRÓZNĂ s. f. (Mold.) Mireasmă (1). Florile cele frumoase de prin marginea pădurei ... împlu văzduhul de miroznă. CREANGĂ, P. 123. Într-această singurătate nu adie miroaznă plăcută de la brad. SADOVEANU, O. XIII, 322, cf. XI, 34, XIII, 41. Dormeam pe prispă, sub borea ușoară cu miroznă de livezi coapte. CAMILAR, C. P. 138. O miroznă de cărnuri fripte umpluse lunca. id. N. I, 259, cf. 30, II, 105, 125, SBIERA, P. 6. Și-nainte ne-au trimes. . . Pe lumina stelelor, Pe mirosna florilor. MARIAN, NU. 468. Se primblau ele. . . minunîndu-se de mîndreața copacilor și de mirozma florilor. ȘEZ, II. 50, cf. I, 167. Florile o samă înflorea, altele îmbobocea, mîndră miroznă mai avea. VASILIU, P. L. 99, cf. 60, 97. Nu mă-ndur a mă mai duce, De mirozna florilor, De dragul paserilor. PAMFILE, CR. 75, cf. ALRM II/I h 21. ◊ E x p r. A-i curge (cuiva) din mînă numai miroznă, se spune despre cineva îndeminatic, priceput la orice. Cf. ZANNE, P. III, 230. – Pl.: (rar) mirozne. CADE, SCRIBAN, D. – Și: mirósnă, miroaznă s. f. – Probabil contaminare Intre miros și mireasmă.