14 definiții pentru odor (miros) odoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ODÓR2, odoruri, s. n. (Înv.) Miros, mireasmă, parfum. [Var.: odoáre s. f.] – Din lat. odor, it. odore, fr. odeur.

odor2 sn [At: TEODOREVICI, M. 36/2 / V: (reg) ~oare sf / Pl: ~uri / E: lat odor, -oris, it odore, fr odeur] (Înv) 1-2 Miros (încântător).

ODÓR2, odoruri, s. n. (Înv.) Miros, mireasmă, parfum. [Var.: odoáre s. f.] – Din lat. odor, it. odore, fr. odeur.

ODÓR1 s. n. (Latinism învechit) Miros, mireasmă. Busuiocul Dulcele-odor răspîndind. COȘBUC, AE. 28.

ODÓR2 ~uri m. înv. Miros plăcut; parfum; mireasmă; aromă. /<lat. odor, it. odore, fr. odeur

ODOÁRE s. f. v. odor2.

ODOÁRE s. f. miros. (< fr. odeur)

*odoáre f., pl. orĭ (lat. odor, odóris). Rar. Miros.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

odór2 (miros) (înv.) s. n., pl. odóruri

odór (miros) s. n., pl. odóruri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ODÓR s. v. aromă, balsam, mireasmă, miros, parfum.

odor s. v. AROMĂ. BALSAM. CURTE. MIREASMĂ. MIROS. OGRADĂ. PARFUM.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

odór, odoare, odoară, s.n. – 1. Lucru de preț: „Șepte cară de odoară” (Bârlea, 1924: 35). 2. Zestrea fetelor, compusă, de obicei, din haine și pânzături (odoarele se țin pă rudă): „Care horilcă nu bea / Multe bunuri poate-avea / Și odoară multe-ar fa” (Papahagi, 1925: 194). 3. Curte, ocol, ogradă, cu sensul de iosag, acaret (Antologie, 1980; Memoria, 2001). 4. Copil („neprețuit ca o comoară”): „Mama îngrijorată de viața odorului său...” (A. Radu, cf. Memoria 2004-bis: 1.241). – Din srb. odor(a) „pradă de război; veșminte, armură” (Scriban, Șăineanu; Miklosich, Cihac, cf. DER; DEX, MDA).

Intrare: odor (miros)
odor1 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odor
  • odorul
  • odoru‑
plural
  • odoruri
  • odorurile
genitiv-dativ singular
  • odor
  • odorului
plural
  • odoruri
  • odorurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F127)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odoare
  • odoarea
plural
  • odoruri
  • odorurile
genitiv-dativ singular
  • odori
  • odoarei
plural
  • odoruri
  • odorurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

odor (miros) odoare

etimologie: