pacoste sf [At: MOXA, 352/19 / Pl: ~ și (rar) ~oști / E: slv пакость] 1 Ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferințe Si: belea, năpastă, nenorocire, (îrg) nafaca, (reg) păcostenie. 2 Situație în care se află cel asupra căruia s-a abătut o năpastă. 3 (Îe) A lăsa (pe cineva sau ceva) în ~ A nu se mai ocupa de cineva sau de ceva. 4 (Ccr) Ființă care provoacă cuiva tot felul de neplăceri Vz belea, năpastă. 5 (Îvr) Neînțelegere. 6 (Înv) Abatere de la o normă religioasă Si: greșeală, păcat², vină. 7 (Înv; îlav) Cu ~ În mod nedrept. 8 (Pop; îe) Este ~ Nu se cuvine.