13 definiții pentru pănură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pănură sf [At: ECONOMIA, 168/12 / V: ponoră, punără / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: ml paenula] 1 Țesătură groasă de casă, făcută din fire de lână, care se folosește mai ales la confecționarea hainelor țărănești Si: aba, postav, (reg) dimie. 2 (Pgn; reg) Țesătură. 3 (Pgn; reg) Stofă. 4 (Reg) Bor la pălărie. 5 (Fig; reg) Fel. 6 (Fig; Trs) Categorie. 7 (Îe) A fi (tot) de-o ~ (cu cineva) A fi la fel, a fi de aceeași categorie cu cineva. 8 (Îvr) Origine.

PẮNURĂ, pănuri, s. f. 1. (Pop.) Aba2, dimie; p. gener. țesătură (groasă). 2. Fig. (Reg.) Fel, soi. ◊ Expr. A fi de-o pănură cu cineva = a fi la fel cu cineva, de aceeași categorie. [Acc. și: pănúră] – Lat. paenula.

PẮNURĂ, pănuri, s. f. 1. (Pop.) Aba2, dimie; p. gener. țesătură (groasă). 2. Fig. (Reg.) Fel, soi. ◊ Expr. A fi de-o pănură cu cineva = a fi la fel cu cineva, de aceeași categorie. [Acc. și: pănúră] – Lat. paenula.

PẮNURĂ, pănuri, s. f. 1. Postav sau stofă groasă de lînă țesută în casă și bătută la piuă, din care se fac sumane, cioareci etc.; (Munt.) aba, (Olt.) dimie. Gîndul de a se face învățător acolo, în satul lui, îl cuprinse pe deplin. Se și vedea în surtuc de pănură, în mijlocul copiilor plini de veselie, CAMILAR, N. II 373. Am pus la căruțele noastre, după porunca domniei-sale hatmanului, straie de pănură, cojoace și căciuli. SADOVEANU, E. J. 426. Da Humulești torc și fetele și băieții, și femeile și bărbații, și se fac multe giguri de sumani, și lăi și de noaten, care se vînd, și pănură și cusute. CREANGĂ, O. A. 56. 2. Fig. (Regional) Fel, soi. Copilul învață la regiment... și alte lucruri de pănură asta. RETEGANUL, la CADE. ◊ Expr. (A fi) de pănură cuiva = (a fi) la fel cu cineva, de același fel, deopotrivă. Se hotărî dară și Toader să facă ca și alții de pănură lui. La TDRG.

PẮNURĂ ~i f. 1) Țesătură groasă de casă (din lână albă) din care se confecționau hainele țărănești; aba; dimie. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. [G.-D. pănurii] /<lat. paenula

pănură f. Mold. postav brut: giguri de suman care se vând și pănură și cusute CR. [Lat. PANNULUS].

pắnură f., pl. ĭ (lat. páenula, manta de călătorie, chepeneag, ca și suman, care înseamnă și „un fel de postav”. V. telon. Cp. cu pătură). Ban. Trans. Mold. Postav grosolan din care se fac sumane, pantalonĭ, lăvicere ș. a. V. aba.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pắnură (pop.) s. f., g.-d. art. pắnurii; pl. pắnuri

pănură s. f., g.-d. art. pănurii; pl. pănuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂNURĂ s. v. categorie, fel, gen, material, pânză, soi, stofă, teapă, țesătură.

PĂNURĂ s. aba, dimie, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină țărănească de ~.)

pănură s. v. CATEGORIE. FEL. GEN. MATERIAL. PÎNZĂ. SOI. STOFĂ. TEAPĂ. ȚESĂTURĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pắnură, pănure, s.f. – Dimie, postav; pânză țesută (Papahagi, 1925; Giulești). – Lat. paenula „manta de lână cu glugă” (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: pănură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pănură
  • pănura
plural
  • pănuri
  • pănurile
genitiv-dativ singular
  • pănuri
  • pănurii
plural
  • pănuri
  • pănurilor
vocativ singular
plural