14 definiții pentru osândă
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OSÂNDĂ, osânde, s. f. (Pop.) 1. Condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către organele judiciare). ◊ Expr. A-și face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat. (Reg.) A-și face osânda cu cineva = a se purta rău, fără milă; a chinui, a tortura pe cineva. 2. Fig. Blestem; pacoste, năpastă, nenorocire, urgie. – Din osândi (derivat regresiv).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSÂNDĂ, osânde, s. f. (Pop.) 1. Condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către organele judiciare). ◊ Expr. A-și face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat. (Reg.) A-și face osânda cu cineva = a se purta rău, fără milă; a chinui, a tortura pe cineva. 2. Fig. Blestem; pacoste, năpastă, nenorocire, urgie. – Din osândi (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
osândă sf [At: COD. VOR. 96/11 / V: (înv) osin~ (înv; nob) osând[1] / Pl: ~de / E: pvb osândi] (Înv) 1 Condamnare la care e supus cineva (de către organele judiciare). 2-3 (Îljv) Fără (de) ~ (Care este) nevinovat. 4 (Îe) A face (cuiva pre) (sau a scrie pe cineva în ~) ~ A pedepsi. 5 (Îe) A-și face ~da A executa pedeapsa la care este condamnat. 6 (Îe) A-și face ~ cu cineva A chinui. 7 (Reg) Reprobare a faptelor cuiva Si: blamare, condamnare. 8 (Îla) De ~ Condamnabil. 9 Blestem. 10 Nenorocire. corectat(ă)
- În original, incorect tipărit: ~osând — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSÂNDĂ ~e f. pop. 1) Pedeapsă aplicată unei persoane prin hotărâre judecătorească; condamnare. ◊ A-și face ~a cu cineva a se chinui cu cineva. 2) Ceea ce provoacă neplăceri; blestem; nenorocire; năpastă; pacoste. /v. a (se) osândi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
osândă f. rezultatul osândirii, pedeapsă: și-a primit osânda. [Slav. OSÕDŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
osând sn vz osândă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
osindă sf vz osândă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OSÎNDA TRAGE LA PLATĂ (m. Costin) = Păcatele nu se uită.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
OSÎNDĂ, osînde, s. f. (Popular) 1. Condamnare, pedeapsă la care e supus cineva (de către organele judiciare). Afară, la magazii, rămîneau ocnașii, care mai aveau puțini ani de osîndă, cei neprimejdioși. SADOVEANU, O. VI 274. Cînd v-o prinde, v-o lega, La-mpărat că v-o ducea, Să vă luați osînda. PĂSCULESCU, L. P. 272. ◊ Expr. A-și face osînda = a executa pedeapsa la care e condamnat. A-și face osînda cu cineva = a-și face păcate cu cineva; a se purta rău, fără milă cu cineva, a maltrata. Mă rog, scoate-mă și nu-ți mai face atîta osîndă cu mine. CREANGĂ, P. 33. 2. Fig. Blestem, pacoste, năpastă, nenorocire, urgie. Aceeași cauză făcea ca viața să fie pentru unii bună și pentru cei mai mulți o osîndă. PAS, Z. I 317. Dar de-i Rada cît de blîndă, Ea de mică-a fost osîndă Pentru sat. COȘBUC, P. I 98. După ce-amar muncirăți mizeri viața toată, Ați mai purta osînda ca vita de la plug? EMINESCU, O. I 59.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
osîndă f., pl. e (vsl. osondŭ, sîrb. osuda). 1. Osîndire, condamnare. A-țĭ lua osînda, a primi pedeapsa, a suferi lovitura, a se hotărî cu tine. A-țĭ fi împlinit serviciu (de mulțĭ anĭ). 2. Pedeapsă divină. 3. Olt. Ĭazmă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
osândă (pedeapsă) (pop.) s. f., g.-d. art. osândei; pl. osânde
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
osândă (pop.) s. f., g.-d. art. osândei; pl. osânde
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
osândă s. f., g.-d. art. osândei; pl. osânde
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OSÂNDĂ s. v. condamnare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OSÎNDĂ s. (JUR.) condamnare, pedeapsă, (livr.) penitență, (înv. și reg.) lege, ștraf, (reg.) pedepsie, (înv.) certare, judecată, pilduire. (Și-a ispășit ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
osândă, osândesubstantiv feminin
- 1. Condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către organele judiciare). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: condamnare pedeapsă
- Afară, la magazii, rămîneau ocnașii, care mai aveau puțini ani de osîndă, cei neprimejdioși. SADOVEANU, O. VI 274. DLRLC
- Cînd v-o prinde, v-o lega, La-mpărat că v-o ducea, Să vă luați osînda. PĂSCULESCU, L. P. 272. DLRLC
-
- 2. Blestem, nenorocire, năpastă, pacoste, urgie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: blestem nenorocire năpastă pacoste urgie
- Aceeași cauză făcea ca viața să fie pentru unii bună și pentru cei mai mulți o osîndă. PAS, Z. I 317. DLRLC
- Dar de-i Rada cît de blîndă, Ea de mică-a fost osîndă Pentru sat. COȘBUC, P. I 98. DLRLC
- După ce-amar muncirăți mizeri viața toată, Ați mai purta osînda ca vita de la plug? EMINESCU, O. I 59. DLRLC
-
etimologie:
- osândi DEX '09 DEX '98