opțiuni
  • info

6 definiții pentru omenit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMENIT, -Ă, omeniți, -te, adj. (Înv.) Blând, binevoitor, amabil. – V. omeni.

OMENIT, -Ă, omeniți, -te, adj. (Înv.) Blând, binevoitor, amabil. – V. omeni.

omenit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 74v/9 / Pl: ~iți, ~e / E: omeni] 1 (Înv) Blând. 2 (Îvp) Onest.

OMENIT, -Ă, omeniți, -te, adj. (Învechit) Blînd, amabil, omenos. Și acestea ne zicea cînd mînca, căci numai atunci era mai omenit, GORJAN, H. IV 102.

OMENIT adj. (Mold.) Blînd, omenos. Era ... omenit, blînd, cucerit. DOSOFTEI; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: omeni. Cf. l a s c ă v.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OMENIT adj. v. bun, cinstit, cumsecade, îngăduitor, înțelegător, omenos, onorabil, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil.

omenit adj. v. BUN. CINSTIT. CUMSECADE. ÎNGĂDUITOR. ÎNȚELEGĂTOR. OMENOS. ONORABIL. ONORAT. PREȚUIT. RESPECTABIL. RESPECTAT. STIMABIL. STIMAT. VENERABIL.

Intrare: omenit
omenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omenit
  • omenitul
  • omenitu‑
  • omenită
  • omenita
plural
  • omeniți
  • omeniții
  • omenite
  • omenitele
genitiv-dativ singular
  • omenit
  • omenitului
  • omenite
  • omenitei
plural
  • omeniți
  • omeniților
  • omenite
  • omenitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

omenit, omenităadjectiv

etimologie:
  • vezi omeni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.