OGRINJI s. m. pl. (Pop.) Resturi de paie, de fân etc. nemâncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. – Din sb. ogrizine.

ogrinji¹ smp^[1] [At: LB / V: (rar, sms) ~reș, ogrinj, (înv) ~răji, (reg) ~reji, ~riji, ~ini, ~nși, ori~ / E: srb ogrizine] 1 Resturi de paie, de fân, rămase după ce au fost hrănite vitele Si: (reg) ovreg. 2 (Reg; îe) A nu lăsa ~ A vorbi sincer. 3 (Reg; îe) A face ~ A face mofturi. 4 (Buc; îf ogreji) Vrej al dovleacului. corectat(ă)

OGRINJI s. m. pl. Resturi de paie, de fân etc. nemâncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. – Din scr. ogrizine.

OGRINJI s. m. pl. Resturi de paie, de fîn etc. nemîncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. Turiște la oi, ogrinji în ieslea vitelor nu se pomeneau nici de leac. AGÎRBICEANU, S. P. 28. Biata Dumana a stîrpit de slabă, îi ies ciolanele prin piele; azi dimineață am dezvălit bordeiu, ca să-i dau o mînă de ogrinji. VLAHUȚĂ, CL. 64 Vaca, ca vaca; îmi irosea ogrinjii din căruță. CREANGĂ, P. 115.

OGRINJI m. pl. Resturi de masă furajeră, rămase nemâncate de vite. /<sb. ogrizine

ogrinji pl. Mold. resturi din plantele de nutreț rămase în iesla vitelor: ogrinjii din căruță CR. [Cf. bulg. OGRISKI].

ogrínjĭ m. pl. (indirect d. bg. ogriski, ogrinjĭ, sîrb. ogrizak, ogrizine, nsl. ogrizek, ogrizina, rus. ogrýzok, rest de la mîncare, d. vsl. ogrysti-ogryzon, a mușca. V. grijă). Fîn pe care calu îl lasă nemîncat după ce șĭ-a ales ce ĭ-a plăcut și pe care boiĭ și oile îl mănîncă. V. stroh, tîrnomeată.

ogrăji smp vz ogrinji¹

ogreji smp vz ogrinji¹ corectat(ă)

ogreș sm vz ogrinji¹

ogriji smp vz ogrinji¹

ogrinj sm vz ogrinji¹

ogrinjini^[1] smp vz ogrinji¹

ogrinși smp vz ogrinji¹

orinji smp vz ogrinji¹

ogrinji (pop.) (desp. o-grinji) s. m. pl.

ogrinji (pop.) (o-grinji) s. m. pl.

ogrinji s. m. pl. (sil. -grinji)

ogrinji pl.

ogrinji s. m. pl. – Resturi de paie pe care caii nu vor să le mănînce, paie putrezite. – Var. grinzăi. Sl. ogrysti, ogryzą „a mușca” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Conev 73), cf. bg. ogrizki „resturi de lucruri uzate”; sb., cr. grizine „resturi de paie”.

OGRINJI s. pl. (reg.) tărăbuc. (~ rămase de la vite.)

OGRINJI s. pl. (reg.) tărăbuc. (~ rămase de la vite.)

ogrínji, s.m., pl. (reg.) Resturi de fân; paie ce rămân în iesle: „[Focul] îl face din gozuri, ogrinji, paie pe care le ardeau” (Bilțiu, 2009: 67). – Cf. srb. ogrizine „resturi de paie” (DER, DEX, MDA).

ogrinji, s.m., pl. – (reg.) Resturi de fân, paie ce rămân în iesle (Bud, 1908). – Cf. srb. ogrizine „resturi de paie” (Scriban, DER, DEX, MDA).

ogrinji, s.m. pl. – Resturi de fân, paie ce rămân în iesle (Bud 1908). – Din srb. ogrizine „resturi de paie”.