23 de definiții pentru ogrinji (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ogrinji1 smp[1] [At: LB / V: (rar, sms) ~reș, ogrinj, (înv) ~răji, (reg) ~reji, ~riji, ~ini, ~nși, ori~ / E: srb ogrizine] 1 Resturi de paie, de fân, rămase după ce au fost hrănite vitele Si: (reg) ovreg. 2 (Reg; îe) A nu lăsa ~ A vorbi sincer. 3 (Reg; îe) A face ~ A face mofturi. 4 (Buc; îf ogreji) Vrej al dovleacului. corectată

  1. În original: smfp (abreviere necunoscută). — cata

OGRÍNJI s. m. pl. (Pop.) Resturi de paie, de fân etc. nemâncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. – Din sb. ogrizine.

OGRÍNJI s. m. pl. Resturi de paie, de fân etc. nemâncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. – Din scr. ogrizine.

OGRÍNJI s. m. pl. Resturi de paie, de fîn etc. nemîncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. Turiște la oi, ogrinji în ieslea vitelor nu se pomeneau nici de leac. AGÎRBICEANU, S. P. 28. Biata Dumana a stîrpit de slabă, îi ies ciolanele prin piele; azi dimineață am dezvălit bordeiu, ca să-i dau o mînă de ogrinji. VLAHUȚĂ, CL. 64 Vaca, ca vaca; îmi irosea ogrinjii din căruță. CREANGĂ, P. 115.

OGRÍNJI m. pl. Resturi de masă furajeră, rămase nemâncate de vite. /<sb. ogrizine

ogrinji pl. Mold. resturi din plantele de nutreț rămase în iesla vitelor: ogrinjii din căruță CR. [Cf. bulg. OGRISKI].

ogrínjĭ m. pl. (indirect d. bg. ogriski, ogrinjĭ, sîrb. ogrizak, ogrizine, nsl. ogrizek, ogrizina, rus. ogrýzok, rest de la mîncare, d. vsl. ogrysti-ogryzon, a mușca. V. grijă). Fîn pe care calu îl lasă nemîncat după ce șĭ-a ales ce ĭ-a plăcut și pe care boiĭ și oile îl mănîncă. V. stroh, tîrnomeată.

ogrinjini[1] smp vz ogrinji1

  1. În definiția principală, posibil greșit accentuat: ~ini LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ogrínji (pop.) (o-grinji) s. m. pl.

ogrínji s. m. pl. (sil. -grinji)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OGRÍNJI s. pl. (reg.) tărăbuc. (~ rămase de la vite.)

OGRINJI s. pl. (reg.) tărăbuc. (~ rămase de la vite.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ogrínji s. m. pl. – Resturi de paie pe care caii nu vor să le mănînce, paie putrezite. – Var. grinzăi. Sl. ogrysti, ogryzą „a mușca” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Conev 73), cf. bg. ogrizki „resturi de lucruri uzate”; sb., cr. grizine „resturi de paie”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ogrínji, s.m., pl. – (reg.) Resturi de fân, paie ce rămân în iesle (Bud, 1908). – Cf. srb. ogrizine „resturi de paie” (Scriban, DER, DEX, MDA).

ogrínji, s.m. pl. – Resturi de fân, paie ce rămân în iesle (Bud 1908). – Din srb. ogrizine „resturi de paie”.

Intrare: ogrinji (s.m.)
ogrinji1 (s.m.) substantiv masculin plural
  • silabație: o-grinji
substantiv masculin (M97)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • ogrinji
  • ogrinjii
genitiv-dativ singular
plural
  • ogrinji
  • ogrinjilor
vocativ singular
plural

ogrinji (s.m.)

  • 1. popular Resturi de paie, de fân etc. nemâncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tărăbuc 3 exemple
    exemple
    • Turiște la oi, ogrinji în ieslea vitelor nu se pomeneau nici de leac. AGÎRBICEANU, S. P. 28.
      surse: DLRLC
    • Biata Dumana a stîrpit de slabă, îi ies ciolanele prin piele; azi dimineață am dezvălit bordeiu, ca să-i dau o mînă de ogrinji. VLAHUȚĂ, CL. 64.
      surse: DLRLC
    • Vaca, ca vaca; îmi irosea ogrinjii din căruță. CREANGĂ, P. 115.
      surse: DLRLC

etimologie: