4 definiții pentru tărăbuc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
tărăbuc1 sn [At: AL LUPULUI, P. G. 87 / Pl: ~uri / E: ns cf buc] (Reg) Resturi de paie, de fân etc. (amestecate cu praf), nemâncate de vite sau de cai Si: ogrinji.
tărăbuc n. V. tărbuc.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TĂRĂBUC s. v. minciog, ogrinji.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tărăbuc s. v. MINCIOG. OGRINJI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: tărăbuc
tărăbuc substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)