4 definiții pentru tărăbuc

Explicative DEX

tărăbuc1 sn [At: AL LUPULUI, P. G. 87 / Pl: ~uri / E: ns cf buc] (Reg) Resturi de paie, de fân etc. (amestecate cu praf), nemâncate de vite sau de cai Si: ogrinji.

tărăbuc n. V. tărbuc.

Sinonime

TĂRĂBUC s. v. minciog, ogrinji.

tărăbuc s. v. MINCIOG. OGRINJI.

Intrare: tărăbuc
tărăbuc substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărăbuc
  • tărăbucul
  • tărăbucu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tărăbuc
  • tărăbucului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)