OGRINJI s. m. pl. Resturi de paie, de fîn etc. nemîncate de vite; cotoare, tulpini ale plantelor de nutreț. Turiște la oi, ogrinji în ieslea vitelor nu se pomeneau nici de leac. AGÎRBICEANU, S. P. 28. Biata Dumana a stîrpit de slabă, îi ies ciolanele prin piele; azi dimineață am dezvălit bordeiu, ca să-i dau o mînă de ogrinji. VLAHUȚĂ, CL. 64 Vaca, ca vaca; îmi irosea ogrinjii din căruță. CREANGĂ, P. 115.